Gimnaziu.info

 
  

Epoca Modernă – Vocabular (2)

Echilibru european: principiu de organizare a relaţiilor internaţionale potrivit căruia, printr-un sistem de alianţe, trebuia împedicată expansiunea teritorială sau preponderenţa politică a unei mari puteri, în dauna celorlalte. Legitimitate: principiu potrivit căruia pe tronul unei ţări trebuia să se afle monarhi de drept divin (“legitimi”). Statu-quo: situaţie a frontierelor...

Epoca Modernă – Vocabular (1)

Cod civil: ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile sociale civile dintre indivizi (contracte, obligaţii, moşteniri etc.). Drept de primogenitură: drept feudal în virtutea căruia, la moartea tatălui, fiul născut primul moştenea întreaga avere. Drept divin: normă care afirmă puterea absolută a regelui în virtutea calităţii sale de reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. Cens:...

Epoca modernă

Secolul al XIX-lea a fost numit “secolul revoluţiilor” pentru că, prin acţiunea revoluţiilor agrară, industrială, din transporturi şi comunicaţii, precum şi a celor social-politice, Europa şi lumea întreagă şi-au înnoit structura şi aspectul. Progresele ştiinţei şi ale tehnicii au făcut ca, în industrie, “era” cărbunelui şi a fierului să fie urmată de...

Naşterea lumii moderne (2)

Anglia Războiul celor Două Roze s-a încheiat în 1485 prin victoria lui Henric al VII-lea. Acesta a preluat coroana Angliei, întemeind dinastia Tudor. Primii doi regi ai acestei dinastii, printr-o politică autoritară, au întărit puterea monarhică. În timpul Elisabetei I, s-a consolidat monarhia. Anglia, stăpână a mărilor, a cunoscut o epocă de prosperitate economică şi politică. Imperiul...

Naşterea lumii moderne (1)

Satele şi oraşele Începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, activitatea în domeniul agricol s-a intensificat, chiar dacă nu s-au remarcat progrese tehnice deosebite. Importanţa, rolul economic şi politic al oraşelor, şi mai ales al orăşenilor bogaţi, au crescut din ce în ce mai mult. Apariţia manufacturilor, a producţiei de mărfuri, a băncilor şi intensificarea comerţului...

Naşterea lumii moderne – Dicţionar

capital – acumulare de bani şi proprietăţi care produc valoare; manufactură – formă de producţie bazată pe munca specializată în ateliere; astrolab – instrument folosit de navigatori pentru stabilirea locului în care se aflau; portulan – hartă a mărilor, indicând poziţia porturilor; conchistadori – cuceritori, colonizatori spanioli şi portughezi; vice-rege...

Evul Mediu – Dicţionar

cruciat – luptător pentru credinţa creştină; asolament – alternarea regulată a a culturilor, pe un teren împărţit în mai multe loturi; cabotaj – navigaţie de-a lungul ţărmurilor; burghez – locuitor al noilor târguri (burgurilor); laic – în afara religiei, mirean, lumesc; târg, iarmaroc – piaţă; cler – feţe bisericeşti, preoţime şi călugări; feudalism,...

Evul Mediu – Statele medievale

Statele medievale din occidentul Europei În secolelele XI – XV, lumea creştină a cunoscut transformări importante atât de plan economic şi social, cât şi pe plan politic. În această perioadă, în unele ţări europene s-a desfăşurat procesul de centralizare politica şi unificare statală. Datorită unor condiţii specifice, în zone precum cea germanică sau Italia, se va menţine...

Evul Mediu – Societatea medievală

Societatea medievală Evului Mediu îi este specific un sistem social şi politic cunoscut sub denumirea de feudalism. Acesta a fost un sistem de organizare a societăţii în care aristocraţia agrară şi militară stăpânea pământul şi ţăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franţa, în secolele IX-XIV. Nobilii,...

Evul Mediu – Lumea medievală

Lumea medievală Către anul 1000, existau câteva zone principale de civilizaţie, constituite pe temeiul unor mari religii. În cadrul acestor zone existau structuri statale şi culturale specifice. Europa, în cea mai mare parte barbară, nu era în legătură directă cu regiuni îndepărtate ale lumii. America era încă izolată, iar restul lumii ignora existenţa ei. Omul şi mediul Extinderea...

Leagănul formării poporului roman

Leagănul formarii poporului roman O nouă civilizaţie mediteraneană (Istoria Italiei) Peninsula italică, punte de legătură între Europa şi Africa, desparte bazinul Marii Meditareane în două părţi, de apus şi de răsărit. Italia cuprinde, ca şi Grecia, o parte continentală în nord, o parte centrală, una sudică, şi insulele din apropierea ţărmurilor. Italia continentală are ca...

Criza Imperiului roman

Criza Imperiului roman (secolul al III-lea) – Sfârşitul antichităţii Anarhia militară Epoca împăraţilor soldaţi a fost o perioadă de anarhie militară şi de lupte civile. Neliniştea şi nesiguranţa au caracterizat această epocă. Împăraţii se urcau pe tron şi coborau la intervale scurte de timp după cum erau sau nu pe placul pretorienilor sau al armatei, “împănată”...

Cetăţile-poleis – Colonizarea

Colonizarea Cetăţile-poleis şi-au strâns familiile fără pământ şi le-au trimis spre a întemeia noi aşezări în ţinuturi îndepărtate. Grecii le-au numit apoikia adică departe de casă. Noi le numim colonii, deşi ele erau înfiinţate ca oraşe independente de metropole (oraşele-mamă). Primul val de colonişti cuprinde Sicilia şi Grecia de nord. Siracuza, întemeiată de corintieni,...

Cetăţile-poleis

Vechiul cuvânt grecesc ce desemnează un stat independent este polis, tradus de obicei prin “oraş-stat”. Cetăţile-poleis se formează prin sec. al VIII-lea i.H. Formarea unei cetăţi-polis (900-600 î.H.) Punctul de întâlnire al locuitorilor unor aşezări a devenit adesea oraş. Mai întâi, ţăranii din vale au construit o fortăreaţă (polis) pe un deal central. Dealul acesta...