Gimnaziu.info

 
  

Naşterea lumii moderne (2)

Anglia Războiul celor Două Roze s-a încheiat în 1485 prin victoria lui Henric al VII-lea. Acesta a preluat coroana Angliei, întemeind dinastia Tudor. Primii doi regi ai acestei dinastii, printr-o politică autoritară, au întărit puterea monarhică. În timpul Elisabetei I, s-a consolidat monarhia. Anglia, stăpână a mărilor, a cunoscut o epocă de prosperitate economică şi politică. Imperiul...

Naşterea lumii moderne (1)

Satele şi oraşele Începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, activitatea în domeniul agricol s-a intensificat, chiar dacă nu s-au remarcat progrese tehnice deosebite. Importanţa, rolul economic şi politic al oraşelor, şi mai ales al orăşenilor bogaţi, au crescut din ce în ce mai mult. Apariţia manufacturilor, a producţiei de mărfuri, a băncilor şi intensificarea comerţului...

Naşterea lumii moderne – Dicţionar

capital – acumulare de bani şi proprietăţi care produc valoare; manufactură - formă de producţie bazată pe munca specializată în ateliere; astrolab – instrument folosit de navigatori pentru stabilirea locului în care se aflau; portulan – hartă a mărilor, indicând poziţia porturilor; conchistadori – cuceritori, colonizatori spanioli şi portughezi; vice-rege –...

Evul Mediu – Dicţionar

cruciat – luptător pentru credinţa creştină; asolament – alternarea regulată a a culturilor, pe un teren împărţit în mai multe loturi; cabotaj – navigaţie de-a lungul ţărmurilor; burghez – locuitor al noilor târguri (burgurilor); laic – în afara religiei, mirean, lumesc; târg, iarmaroc – piaţă; cler – feţe bisericeşti, preoţime şi călugări; feudalism,...

Evul Mediu – Statele medievale

Statele medievale din occidentul Europei În secolelele XI – XV, lumea creştină a cunoscut transformări importante atât de plan economic şi social, cât şi pe plan politic. În această perioadă, în unele ţări europene s-a desfăşurat procesul de centralizare politica şi unificare statală. Datorită unor condiţii specifice, în zone precum cea germanică sau Italia, se va menţine...

Evul Mediu – Societatea medievală

Societatea medievală Evului Mediu îi este specific un sistem social şi politic cunoscut sub denumirea de feudalism. Acesta a fost un sistem de organizare a societăţii în care aristocraţia agrară şi militară stăpânea pământul şi ţăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franţa, în secolele IX-XIV. Nobilii,...

Evul Mediu – Lumea medievală

Lumea medievală Către anul 1000, existau câteva zone principale de civilizaţie, constituite pe temeiul unor mari religii. În cadrul acestor zone existau structuri statale şi culturale specifice. Europa, în cea mai mare parte barbară, nu era în legătură directă cu regiuni îndepărtate ale lumii. America era încă izolată, iar restul lumii ignora existenţa ei. Omul şi mediul Extinderea...

Leagănul formării poporului roman

Leagănul formarii poporului roman O nouă civilizaţie mediteraneană (Istoria Italiei) Peninsula italică, punte de legătură între Europa şi Africa, desparte bazinul Marii Meditareane în două părţi, de apus şi de răsărit. Italia cuprinde, ca şi Grecia, o parte continentală în nord, o parte centrală, una sudică, şi insulele din apropierea ţărmurilor. Italia continentală are ca...

Criza Imperiului roman

Criza Imperiului roman (secolul al III-lea) - Sfârşitul antichităţii Anarhia militară Epoca împăraţilor soldaţi a fost o perioadă de anarhie militară şi de lupte civile. Neliniştea şi nesiguranţa au caracterizat această epocă. Împăraţii se urcau pe tron şi coborau la intervale scurte de timp după cum erau sau nu pe placul pretorienilor sau al armatei, “împănată”...

Cetăţile-poleis – Colonizarea

Colonizarea Cetăţile-poleis şi-au strâns familiile fără pământ şi le-au trimis spre a întemeia noi aşezări în ţinuturi îndepărtate. Grecii le-au numit apoikia adică departe de casă. Noi le numim colonii, deşi ele erau înfiinţate ca oraşe independente de metropole (oraşele-mamă). Primul val de colonişti cuprinde Sicilia şi Grecia de nord. Siracuza, întemeiată de corintieni,...

Cetăţile-poleis

Vechiul cuvânt grecesc ce desemnează un stat independent este polis, tradus de obicei prin “oraş-stat”. Cetăţile-poleis se formează prin sec. al VIII-lea i.H. Formarea unei cetăţi-polis (900-600 î.H.) Punctul de întâlnire al locuitorilor unor aşezări a devenit adesea oraş. Mai întâi, ţăranii din vale au construit o fortăreaţă (polis) pe un deal central. Dealul acesta...

Patricieni, clienţi, plebei

Patricienii Familia era guvernată de şeful ei – părintele cel mai în vârstă – la fel cum statul era guvernat de rege. Stingerea familiei datorită lipsei de urmaşi-bărbaţi era o mare nerorocire. De aceea părintele avea dreptul să înfieze copiii altora. Aceste vechi familii, provenite din vechile ginţi, alcătuiau patriciatul din Roma. Numai ei şi urmaşii lor puteau fi consideraţi...

Grecia antică

Istoria Europei începe cu Grecia antică. Ea este prima ce moşteneşte cultura Mesopotamiei, experienţa fenicienilor şi înţelepciunea Egiptului. Ca nimeni alţi, grecii au ştiut să îmbogăţească ceea ce au împrumutat de la celelalte popoare, astfel încât au ajuns să creeze cea mă strălucitoare civilizaţie a lumii antice, model de isteţime şi frumuseţe până în zilele noastre. Grecia...

Popoarele Orientului antic

Mesopotamienii De-a lungul celor 4.000 de ani ai antichităţii, în Mesopotamia au trăit popoare precum: - sumerienii (cel mai vechi popor cunoscut până acum, se presupune originea indo-europeană) - akkadienii, amoriţii, asirienii şi chaldeenii (familia neamurilor semite, înrudite cu arabii). Egiptenii - popor de origine semito-hamită (nomazi, africani, semiţi). Poporul lui Israel - evrei...