Poezia Ce te legeni… de Mihail Eminescu, a fost publicată în anul 1884, în volumul Poesii, la Editura Librăriei Socecu & Comp. din București.
Tema abordată de poet în Ce te legeni… este tema naturii.
Poezia este construită ca un dialog între poet și codru.
Prin dialog sunt exprimate atât dragostea și admirația poetului pentru natură, cât şi tristețea pentru trecerea ireversibilă a timpului.
Poezia Ce te legeni… de Mihai Eminescu
(Poesii – 1884)
– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!