Dicţionar Istorie [toponimie, hidronimie, cronologie, demografie, epocă, eră]

Geografie istorică – ştiinţă care studiază evoluţia în timp a mediului geografic şi influenţa reciprocă dintre acesta şi acţiunile grupurilor umane.

Toponimie – studiu lingvistic al originii numelor de locuri; ansamblul numelor de locuri dintr-o regiune, dintr-o limbă.

Hidronimie – totalitatea denumirilor referitoare la reţeaua hidrografică.

Spaţiu etnografic – zonă în care se formează şi evoluează un anume popor.

Cronologie – ştiinţă auxiliară a istoriei, care se ocupă de stabilirea epocilor şi datarea evenimentelor.

Demografie – ştiinţă care are ca obiect de cercetare studiul cantitativ al populaţiilor umane, evoluţia şi mişcările acestora.

Epocă – perioadă istorică având anumite trăsături sau caracteristici care o deosebesc de perioadele anterioare şi ulterioare.

Eră – perioada istorică ce începe cu un anumit eveniment, real sau imaginar, de la care începe numărarea anilor (ex.: era romană se calcula de la întemeierea Romei – 753 î.Hr.; era creştină – o dată cu naşterea lui Iisus Hristos; era bizantină avea ca punct de reper Facerea lumii, datată cu 5508 ani î.Hr., şi a fost folosită de Biserica Ortodoxă până în secolul al XVIII-lea).

Ştiinţă auxiliară – ştiinţă ajutătoare.