Diezul, Becarul, Termenii de mişcare, Nuanţele

Diezul, Becarul

Diezul este semnul muzical care modifică înălţimea sunetului, urcându-l cu un semiton.

Becarul este semnul muzical care anulează efectul diezului.

Diezul şi becarul se scriu pe linia sau pe spaţiul portativului, în dreptul notei a cărei înălţime este modificată.

Notarea becarului este obligatorie când se revine la sunetul natural în aceeaşi măsură.

Efectul diezului asupra unei note în dreptul căreia este scris se limitează la o singură măsură.

Becarul din măsura următoare este considerat alteraţie de precauţie.

Termenii de mişcare

Gradul de iuţeală (viteza) cu care se execută o piesă muzicală se numeşte tempo sau mişcare şi se reprezintă prin termeni de mişcare.

Termenii de mişcare se scriu la începutul cântecului, de obicei în limba italiană.

Mişcări şi intensităţi

Termeni care indică mişcări constante

Andante = mergând, potrivit de rar
– Andantino = rărişor, puţin mai repede decât andante
– Moderato = moderat, potrivit
– Allegretto = repejor, puţin mai rar decât allegro
– Allegro = repede
– Vivace = iute, viu, plin de viaţă
– Presto =  foarte repede.

Nuanţele

Intensitatea (tăria) cu care se execută sunetele muzicale este reprezentată în scris prin nuanţe.

Nuanţele sunt redate prin termeni de nuanţă.

Termenii de nuanţă sunt luaţi, de obicei, din limba italiană şi se notează prescurtat.

Termeni care indică intensităţi constante

Pianissimo (pp) = foarte încet, foarte slab
Piano (p) = încet, slab
Mezzopiano (mp) = potrivit de încet, potrivit de slab
Mezzoforte (mf) = potrivit de tare
Forte (f) = tare, puternic
Fortissimo (ff) = foarte tare.

Diezul, Becarul, Termenii de mişcare, Nuanţele publicat: 2016-12-09T15:52:19+00:00, actualizat: 2017-01-02T10:11:56+00:00 by Gimnaziu.info