Evul Mediu – Dicţionar

Istorie – Evul Mediu (Dicţionar)

cruciat – luptător pentru credinţa creştină.

asolament – alternarea regulată a culturilor, pe un teren împărţit în mai multe loturi.

cabotaj – navigaţie de-a lungul ţărmurilor.

burghez – locuitor al noilor târguri (burgurilor).

laic – în afara religiei, mirean, lumesc.

târg, iarmaroc – piaţă.

cler – feţe bisericeşti, preoţime şi călugări.

feudalism, regim feudal – tip de organizare socială specific Evului Mediu.

breaslă – asociaţie de meşteşugari.

comună – mod de organizare şi conducerea a oraşelor libere.

ghildă, hansă – tovărăşie, asociaţie de negustori.

erezie – abatere de la învăţăturile Bisericii.

Dicţionar

excomunicare – scoatere în afara comunităţii credincioşilor.

han – conducător al unui trib mongol, titlu luat, apoi, de căpetenia supremă.

centralizare politică – concentrarea puterii politice în mâna monarhului.

condotier – căpetenie de mercenari.

comiţi, işpani – dregători regali care administrau comitatele maghiare.

predie – mică moşie.

marcă – ţinut de graniţă.

vlahi, volohi, olahi – denumiri date românilor în Evul Mediu.

ieniceri, spahii – soldaţi ai armatei otomane.

tribut – sumă de bani plătită în schimbul păcii.

ogivă – arc frânt, format din două arcuri de cerc care se întretaie.

vitraliu – element de decor, din ochiuri de sticlă colorată.

Evul Mediu – Dicţionar publicat: 2016-10-15T16:43:37+00:00, actualizat: 2017-01-02T08:57:20+00:00 by Gimnaziu.info