I. Grecia antică
Istoria Europei începe cu Grecia antică.
Grecia antică este prima ce moşteneşte:
a) cultura Mesopotamiei;
b) experienţa fenicienilor;
c) înţelepciunea Egiptului.
Ca nimeni alţi, grecii:
a) au ştiut să îmbogăţească ceea ce au împrumutat de la celelalte popoare;
b) au ajuns să creeze cea mai strălucitoare civilizaţie a lumii antice;
c) au fost un model de isteţime şi frumuseţe până în zilele noastre.
Grecia face parte din peninsula Balcanică.
Trei au fost bogăţiile cele mai răspândite ale grecilor:
a) argila;
b) marmura;
c) frumuseţile peisajului.
Bogăţiile naturii au făcut din grecii antici artişti neîntrecuţi:
a) ceramişti;
b) constructori;
c) sculptori;
d) poeţi.
Clima Greciei este mediteraneană, cu veri lungi, calde, secetoase şi ierni ploioase.
Apa, cel mai adesea, lipsea.
II. Împărţirea Greciei
Ca întindere, Grecia antică cuprindea:
a) o Grecie continentală;
b) o Grecie insulară;
c) o Grecie asiatică.
Grecia continentală era şi ea formată din 3 părţi principale:
a) Grecia de nord;
b) Grecia de mijloc;
c) Grecia de sud.
1. Grecia de nord (continentală)
a) este străbătută de Munţii Pindului;
b) adăposteşte Vârful Olimp;
– Casa zeilor veşnic înconjurată de nori.
c) aici se află localitatea religioasă Dodona.
– unde grecii credeau că se afla dumbrava sfântă a lui Zeus.
d) în Tessalia se află una dintre puţinele câmpii mai întinse ale grecilor.
2. Grecia de mijloc (continentală)
a) începe de la strâmtoarea Termopile;
b) se întinde până la istmul Corint;
c) în această regiune se află Muntele Parnas;
– la poalele căruia este clădit faimosul templu din Delfi.
– Grecii credeau că Parnasul este centrul Pământului, singurul munte pe care nu l-au ajuns apele Potopului.
d) este regiunea cu cele mai importante oraşe precum Atena, Teba, Cheroneea, Plateea;
e) aici se află şi celebrul port Pireu.
3. Grecia de sud (continentală)
a) se mai numea Pelopones;
b) cuprindea oraşele Sparta şi Corint;
c) cuprindea localitatea religioasă Olimpia.
Acropola din Atena
III. Creta şi Micene
1. Civilizaţia miceniană
Pe la 1600 î.H. se naşte o strălucitoare civilizaţie greacă, cea miceniană.
Aceasta a fost creată de ahei, un trib al elenilor.
Conducătorii lor aveau:
– mari palate-fortăreţe;
– – apărate de ziduri ciclopice;
– – – aşa cum au fost descoperite la Micene, Tirint, Pilos.
2. Civilizaţia cretană
În paralel cu această civilizaţie, dar apărută mult mai devreme, în insula Creta se dezvoltă civilizaţia cretană.
Ea nu aparţine însă grecilor, ci probabil egeenilor.
Cretanii şi-au extins influenţa şi în celelalte insule, formând un adevărat imperiu maritim comercial.
Flota puternică şi bogăţia regilor cretani au trezit însă invidia aheilor, astfel încât aceştia au luat în stăpânire insula.
Puţin timp după aceea (1400 î.H.) civilizaţia cretană dispare în împrejurări neclarificate încă.
IV. Războiul troian
O ultimă expediţie glorioasă a aheilor a fost războiul pentru cucerirea cetăţii Troia.
Troia era numită în epocă şi Ilion sau Cetatea Soarelui.
Era vestită prin bogăţia şi strălucirea palatelor ei.
Peste ani, grecii îşi vor aminti de aceste vremuri războinice.
Ei vor crea minunatele legende ale mitologiei greceşti pline de eroi cu puteri uriaşe ce se aventurează în expediţii îndrăzneţe şi săvârşesc fapte de vitejie miraculoase.
Astfel de eroi sunt:
a) Prometeu;
b) fiul lui Prometeu, Deucalion;
c) Heracles;
d) Teseu;
e) Bellerofon.
O parte din aceste legende vor fi, mai târziu, reunite:
a) de primul mare poet al grecilor, Homer;
b) în cele două poeme, Iliada şi Odiseea.
V. Anii întunecaţi
În jurul anului 1200 î.H. Micene şi Pilos, la rândul lor, sunt distruse.
Tăbliţele de lut păstrează urmele unui incendiu dezastruos.
Istoricii au stabilit că invadatorii au fost dorienii, cei mai războinici şi mai distrugători dintre toţi elenii.
Perioada migraţiei lor este numită şi anii întunecaţi.