Grecia antică

Grecia antică

Istoria Europei începe cu Grecia antică. Ea este prima ce moşteneşte cultura Mesopotamiei, experienţa fenicienilor şi înţelepciunea Egiptului.

Ca nimeni alţi, grecii au ştiut să îmbogăţească ceea ce au împrumutat de la celelalte popoare, astfel încât au ajuns să creeze cea mai strălucitoare civilizaţie a lumii antice, model de isteţime şi frumuseţe până în zilele noastre.

Grecia face parte din peninsula Balcanică.

Trei au fost bogăţiile cele mai răspândite ale grecilor: argila, marmura şi frumuseţile peisajului. Ele au făcut din grecii antici artişti neîntrecuţi: ceramişti, constructori, sculptori şi poeţi.

Clima Greciei este mediteraneană, cu veri lungi, calde, secetoase şi ierni ploioase. Apa, cel mai adesea, lipsea.

Împărţirea Greciei

Ca întindere, Grecia antică cuprindea o Grecie continentală, una insulară şi una asiatică.

Grecia continentală era şi ea formată din 3 părţi principale: Grecia de nord, Grecia de mijloc şi Grecia de sud.

Grecia de nord

Grecia de nord este străbătută de M-ţii Pindului şi adăposteşte Vârful Olimp (Casa zeilor veşnic înconjurată de nori), precum şi localitatea religioasă Dodona, unde grecii credeau că se afla dumbrava sfântă a lui Zeus.

În Tessalia se află una dintre puţinele câmpii mai întinse ale grecilor.

Grecia de mijloc

Grecia de mijloc începe de la strâmtoarea Termopile şi se întinde până la istmul Corint.

În această regiune se află Muntele Parnas, la poalele căruia este clădit faimosul templu din Delfi. Grecii credeau că Parnasul este centrul Pământului, singurul munte pe care nu l-au ajuns apele Potopului.

Este regiunea cu cele mai importante oraşe precum Atena, Teba, Cheroneea, Plateea şi celebrul port Pireu.

Acropola din Atena

Grecia de sud

Grecia de sud sau Pelopones alcătuia a treia regiune continentală. Ea cuprindea oraşele Sparta şi Corint precum şi localitatea religioasă Olimpia.

Creta şi Micene

Pe la 1600 î.H. se naşte o strălucitoare civilizaţie greacă, cea miceniană, creată de ahei, un trib al elenilor.

Conducătorii lor aveau mari palate-fortăreţe, apărate de ziduri ciclopice, aşa cum au fost descoperite la Micene, Tirint, Pilos.

În paralel cu această civilizaţie, dar apărută mult mai devreme, în insula Creta se dezvoltă civilizaţia cretană. Ea nu aparţine însă grecilor, ci probabil egeenilor.

Cretanii şi-au extins influenţa şi în celelalte insule, formând un adevărat imperiu maritim comercial. Flota puternică şi bogăţia regilor cretani au trezit însă invidia aheilor, astfel încât aceştia au luat în stăpânire insula.

Puţin timp după aceea (1400 î.H.) civilizaţia cretană dispare în împrejurări neclarificate încă.

Războiul troian

O ultimă expediţie glorioasă a aheilor a fost războiul pentru cucerirea cetăţii Troia, numită în epocă şi Ilion sau Cetatea Soarelui, vestită prin bogăţia şi strălucirea palatelor ei.

Peste ani, grecii îşi vor aminti de aceste războinice vremuri. Ei vor crea minunatele legende ale mitologiei greceşti pline de eroi cu puteri uriaşe ce se aventurează în expediţii îndrăzneţe şi săvârşesc fapte de vitejie miraculoase.

Astfel de eroi sunt Prometeu şi fiul său Deucalion, Heracles, Teseu sau Bellerofon.

O parte din aceste legende vor fi, mai târziu, reunite de primul mare poet al grecilor, Homer, în cele două poeme, Iliada şi Odiseea.

Anii întunecaţi

În jurul anului 1200 î.H. Micene şi Pilos, la rândul lor, sunt distruse. Tăbliţele de lut păstrează urmele unui incendiu dezastruos.

Istoricii au stabilit că invadatorii au fost dorienii, cei mai războinici şi mai distrugători dintre toţi elenii. Perioada migraţiei lor este numită şi anii întunecaţi.

Grecia antică publicat: 2016-11-15T15:31:44+00:00, actualizat: 2016-11-15T16:49:06+00:00 by Gimnaziu.info

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *