Împrumuturile
În vocabular, unele cuvinte sunt moştenite din limba latină, altele sunt împrumutate şi altele sunt formate în interiorul limbii.
Împrumuturile apar ca rezultat al contactului dintre două limbi, care este favorizat de mai mulţi factori: vecinătatea geografică, amestecul şi convieţuirea unor populaţii, raporturile culturale, economice, politice între diferite comunităţii etc.
Împrumuturile pot fi făcute pe cale directă, prin contactul dintre vorbitori, sau pe cale indirectă, prin mijlocirea altei limbi.
Împrumuturile pot fi:
– vechi: din slavă (drag, prieten), din turcă (baclava, iaurt), din greacă (a agonisi, tacticos), din maghiară (oraş, viclean);
– noi: din franceză (elev, a soluţiona), din engleză (talk-show, volei), din italiană (piano, scadenţă), din germană (crenvurşt, fasung), din latină (colocviu, insulă).
Neologismele
Neologismele sunt cuvinte noi împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere, având obligatoriu un component neologic.
Neologismele au pătruns în limba română mai ales după 1830.
Împrumuturile neologice s-au făcut în special din limba franceză şi, pe cale savantă, din limba latină, contribuind la modernizarea limbii române.
Astfel, unor cuvinte din turcă şi din greacă le iau locul neologisme de origine romanică: epidemie îl înlocuieşte pe molimă, rege pe rigă, casetă pe besactea etc.
Împrumuturile pe cale savantă din latină sau din limbi romanice duc la apariţia în limba română a dubletelor etimologice (băşică – vezică).
Astăzi, o influenţă mare asupra limbii române o are engleza, cuvinte cu originea în această limbă apărând chiar în comunicarea curentă (design, stres).
Unele neologisme şi-au păstrat forma din limba de origine (show din engleză), altele şi-au adaptat-o la limba română (miting faţă de forma din engleză meeting).