Locuţiunea verbală

Locuţiunea verbală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un verb şi se comportă în propoziţie ca verbul, fiind determinată de complemente.

Locuţiunile verbale au întotdeauna în componenţa lor un verb.

Locuţiunile verbale nu pot fi determinate de atribute iar substantivele din componenţa lor sunt, de obicei, nearticulate. În enunţul Mihai a dat vestea proastă a pierderii meciului nu avem o locuţiune verbală pentru că substantivul vestea este determinat de două atribute, proastă şi a pierderii.

Locuţiunile verbale pot fi determinate de complemente indirecte, directe şi circumstanţiale.

Locuţiunile verbale apar mai ales în limbajul oral.

Verbele predicative şi locuţiunile verbale la moduri personale sunt în propoziţie predicate verbale.

Verbele copulative la modurile personale intră în alcătuirea predicatelor nominale.

Verbele şi locuţiunile verbale la moduri personale sunt în propoziţie:
subiecteA învăţa este datoria noastră;
nume predicative – Cartea este de citit;
complemente directe – Pot munci;
complemente indirecte – M-am plictisit de ascultat muzică;
complemente circumstanţiale – A răspuns fără a se gândi prea mult;
atribute – Exerciţiul de scris este greu.

Locuţiunea verbală publicat: 2015-01-13T10:23:02+00:00, actualizat: 2016-03-22T13:41:34+00:00 by Gimnaziu.info

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *