O furnică de Tudor Arghezi

Poezia O furnică de Tudor Arghezi

(Memorarea primelor două strofe)

O furnică mică, mică,
Dar înfiptă, vasăzică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva,
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

O furnică de Tudor Arghezi

(Memorarea întregii poezii)

Un’ te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?

Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

O furnică de Tudor Arghezi publicat: 2016-09-20T12:06:19+00:00, actualizat: 2017-01-02T08:57:21+00:00 by Gimnaziu.info