Ochiul, organ de vederii

Datorită simţurilor sale, omul este informat asupra tuturor factorilor de mediu care îl înconjoară. Prins de o ploaie de vară, el vede picăturile, aude cadenţa şi simte răceala, precum şi puterea rafalelor de vânt. Fără simţuri, omul nu ar putea trăi.

Ochiul

Ochiul este organul care captează din mediul înconjurător informaţiile luminoase (excitaţiile, stimulii).

Forma, dimensiunile, culoarea unui obiect sau unei fiinţe reprezintă tot atâtea semnale primite de ochi.

Globul ocular

Globul ocular, sferic, cu un diametru de 2,5 cm, este protejat în partea anterioară de conjunctivă, aşa cum este şi faţa internă a pleoapelor.

Globul ocular este fixat, cu ajutorul unor muşchi, într-o cavitate osoasă, numită orbită, şi protejat de câteva organe anexe specifice.

Anexele ochiului

Pleoapele, conjunctiva, glandele lacrimale, muşchii, genele, sprâncenele sunt anexe ale ochiului.

Pleoapele şi Conjunctiva

În faţa globului ocular, pielea formează două piluri, pleoapele, căptuşite cu o membrană subţire şi transparentă, conjunctiva.

Glanda lacrimală

În unghiul superior extern al ochiului, la nivelul sprâncenelor, se situează glanda lacrimală, a cărei secreţie (lacrimile) umezeşte şi curăţă permanent faţa anterioară a globului ocular.

Acest lichid este eliminat printr-un canal aflat în legătură cu fosele nazale.

Muşchii oculari

Muşchii oculari permit mişcările ochiului şi menţin globul ocular în orbită.

Genele şi sprâncenele

Genele şi sprâncenele apără ochiul de pătrunderea unor substanţe străine: apă, transpiraţie, praf.

Ochiul

Membranele ochiului

De la exterior spre interior, globul ocular este acoperit cu trei membre: sclerotica, coroida şi retina.

Sclerotica

Sclerotica (albul ochiului) este tare, având rol de apărare.

Înaintea irisului, ea este subţire, transparentă şi poartă numele de cornee.

Coroida

Membrana mijlocie, coroida, se prelungeşte în partea anterioară cu o lamă circulară, irisul, care prezintă la mijloc un orificiu, numit pupilă.

Irisul este alcătuit din două tipuri de muşchi: circulari şi radiali. El este colorat şi în funcţie de culoarea lui întâlnim ochi negri, căprui, albaştri sau verzi.

Coroida este bogată în vase de sânge care hrănesc ochiul şi îi menţin temperatura constantă.

Retina

Retina, membrană fină şi transparentă, conţine celulele sensibile la lumină (fotosensibile), cu conuri şi cu bastonaşe.

Aceste celule fotosensibile sunt în legătură cu un strat de celule nervoase care sunt în relaţie cu alţi neuroni ale căror prelungiri formează nervul optic.

În dreptul axului antero-posterior al ochiului, retina prezintă o mică adâncitură, numită pata galbenă.

Nervul optic, care iese din retină, străbate partea posterioară a globului ocular prin locul numit pata oarbă.

Mediile transparente

Trei medii transparente se interpun între sclerotică şi retină.

Umoarea apoasă

Între cornee şi iris se află umoarea apoasă.

Cristalinul

În spatele irisului se găseşte cristalinul – o lentilă biconvexă, elastică; aceasta poate să se bombeze şi să revină la forma iniţială.

Umoarea sticloasă

Umoarea sticloasă este o masă gelatinoasă care ocupă spaţiul dintre cristalin şi retină.

Ochiul, organ de vederii publicat: 2016-11-09T14:48:01+00:00, actualizat: 2016-11-09T16:00:54+00:00 by Gimnaziu.info

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *