Sensul propriu, Sensul figurat, Derivarea

Sensul unui cuvânt

Sensul unui cuvânt se stabileşte numai în context, care poate fi înţeles ca un enunţ, ca un text sau ca o situaţie de comunicare în care apare un cuvânt.

Sensul propriu

Sensul propriu este sensul obişnuit al unui cuvânt, cunoscut de toţi vorbitorii şi legat de un aspect din realitate.

Sensul propriu are două aspecte: sensul propriu de bază şi sensul propriu secundar.

Sensul propriu de bază

Sensul propiu de bază reprezintă ceea ce un cuvânt are specific în sine în orice context.

Exemple: braţ (parte a corpului omenesc), picior (parte a corpului omenesc), gură (cavitate bucală).

Sensul propriu secundar

Sensul propriu secundar este sensul ce rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de context.

Exemple: braţul balanţei, piciorul podului, gură de canal.

Sensul figurat

Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit cu valoare expresivă pentru a forma o imagine poetică.

Exemple: pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, primăvara din sufletul meu, el este oglinda părinţilor săi, el a mers dupa steaua lui.

Sensul unui cuvânt, Sensul propriu, Sensul figurat, Derivarea, Serii derivative, Derivatele parasintetice, Clasificarea sufixelor

Derivarea

Serii derivative

Se pot forma serii derivative, când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat.

Exemple de serii derivative

grădină + sufixul -ar => grădinar + sufixul -ie => grădinărie.
ţară + sufixul -an => ţăran + sufixul +că => ţărancă + sufixul -uţă => ţărăncuţă.

Derivatele parasintetice

Derivatele parasintetice sunt cele formate în acelaşi timp cu un sufix şi cu un prefix.

Exemple de derivate parasintetice

îndrăgi, îndrepta, îndigui, îndruma, îndulci, înfrumuseţa, îngălbeni.
înlănţui, înrudi, înstrăina, înzăpezi, împietri, împodobi, împuşca.

Clasificarea sufixelor

Sufixele pot da sens cuvintelor derivate, fiind folosite pentru crearea substantivelor, diminutivelor, aumentativelor, verbelor, adjectivelor, adverbelor etc.

Sufixe pentru denumirea agentului

substantivale (autor al acţiunii sau meseriaş)

Exemple: -agiu (scandalagiu), -ar (grădinar), -aş (nuntaş), -ist (fochist), -tor (judecător).

Sufixe pentru denumirea însuşirii

sufixe adjectivale

Exemple: -al (săptămânal), -ar (fugar), -aş (mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil).
Exemple: -esc (sătesc), -iu (arămiu), -os (osos), -cios (mâncăcios).

Sufixe pentru denumirea colectivităţii

sufixe substantivale

Exemple: -ăraie (fumăraie), -ărie (rufărie), -et (tineret), -ime (boierime), -iş (tufiş), -işte (trifoişte).

Sufixe pentru denumirea instrumentului

sufixe substantivale

Exemple: -ar (cenuşar), -niţă (zaharniţă), -tor (încălţător).

Sufixe pentru denumirea unei noţiuni abstracte

sufixe substantivale

Exemple: -anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), -ătate (singurătate), -eală (greşeală), -ie (sclavie).
Exemple: -ime (isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură).

Sufixe pentru denumirea modalităţii

sufixe adverbiale

Exemple: -eşte (lumeşte, ţărăneşte), -iş (furiş, grăpiş), -âş (târâş, chiorâş).

Sensul propriu, Sensul figurat, Derivarea publicat: 2016-10-25T22:09:02+00:00, actualizat: 2016-10-25T23:09:30+00:00 by Gimnaziu.info

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *