Poezia Sfârşit de toamnă de Vasile Alecsandri
Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
Poezia Sfârşit de toamnă este un pastel şi face parte din ciclul „Pasteluri”.
Pastelul
Pastelul este opera lirică în care autorul descrie un peisaj din natură cu ajutorul imaginilor artistice exprimându-şi în mod direct gândurile ideile şi sentimentele.
Autorul foloseşte următoarele imagini artistice: vizual-cromatice, dinamice şi auditive.
Vasile Alecsandri a realizat o ficţiune prin următoarele figuri de stil: epitet, comparaţie, personificare, enumeraţie, repetiţie.
În această poezie sunt evidenţiate următoarele stări sufleteşti: tristeţea, neliniştea şi deznădejdea.
Versificaţia
Versificaţia este modul de dispunere a versurilor după anumite reguli.
Poezia este structurată în patru catrene, măsura versurilor este de 15 sau 16 silabe.