Unitate şi diversitate în civilizaţia spaţiului românesc

Spaţiul geografic ocupat de poporul român se află la interferenţa Orientului cu Occidentul Europei.

Românii au făcut parte dintotdeauna din Europa, atât geografic, cât şi din punctul de vedere al evoluţiei istorice. Mediul geografic a avut o influenţă decisivă asupra locuitorilor spaţiului românesc, determinându-le ocupaţiile, obiceiurile, credinţa şi modul de viaţă. Spaţiul etnografic al poporului român prezintă un raport echilibrat între unitate, dată de civilizaţia originală românească, şi diversitatea adusă, printre altele, de civilizaţia celorlalte neamuri cu care românii au convieţuit.

Istoria are prin excelenţă o dimensiune cronologică, datorită plasării evenimentelor istorice pe o scară a timpului. Timpul istoric are trei durate: scurtă, medie şi lungă. Marile perioade ale Istoriei Românilor sunt decalate în comparaţie cu periodizarea statelor din Occidentul Europei. În ciuda acestor decalaje, care pot fi explicate, istoria noastră este integrată în istoria europeană şi universală prin aportul adus de poporul român la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei europene şi universale.

Romania

A.D. Xenopol menţiona că spaţiul românesc este mărginit de un triunghi de ape, iar în centru are alt triunghi, format de munţi.

Nicolae Iorga arăta că unitatea geografică a acestui spaţiu cerea cu necesitate şi unitatea neamului care îl locuia, adică a românilor.

Ioan Lupaş a spus că România este un dar al Carpaţilor şi al Dunării, iar Transilvania are un rost central în cadrul spaţiului românesc.

Geografii români au evidenţiat armonia şi simetria pământului nostru, evidenţiind locul şi rolul Transilvaniei în cadrul unitar al spaţiului românesc.

Unitate şi diversitate în civilizaţia spaţiului românesc publicat: 2015-10-19T08:41:51+00:00, actualizat: 2017-01-02T08:57:22+00:00 by Gimnaziu.info