Vocabularul, Vocabularul fundamental, Masa vocabularului, Caracterul latin al limbii române, Dubletul etimologic

Vocabularul sau lexicul

este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă. Vocabularul este compartimentul cel mai supus schimbării. Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ 120.000 de cuvinte.

Vocabularul fundamental

cuprinde cuvintele cele mai importante şi care sunt înţelese de toţi vorbitorii unei limbi. Vocabularul fundamental al limbii române cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte.

Cuvintele din vocabularul fundamental au cea mai mare frecvenţă în procesul comunicării; sunt, în majoritate, vechi şi rămân timp îndelungat în limbă, asigurând relativa stabilitate a acestei părţi a vocabularului; reprezintă toate părţile de vorbire; sunt baze pentru mai multe derivate sau compuse şi intră în numeroase locuţiuni şi expresii; sunt caracterizate adeseori prin polisemantism; denumesc, în cea mai mare parte, noţiuni fundamentale.

Masa vocabularului

cuprinde cuvintele care nu intră în vocabularul fundamental. Cuvintele din masa vocabularului reprezintă aproape 90% din cuvintele limbii române. În masa vocabularului intră termeni ştiinţifici şi tehnici, ai limbajelor de specialitate, în general, arhaismele, regionalismele. Cele două părţi ale vocabularului nu sunt strict delimitate, între acestea producându-se, în timp, schimburi.

Vocabularul, Vocabularul fundamental, Masa vocabularului, Caracterul latin al limbii române, Dubletul etimologic

Caracterul latin al limbii române

Limba română îşi are originea în latina vorbită pe teritoriul Daciei (latina dunăreană), nu în cea cultă (clasică). Ca şi celelalte limbi romanice, acesta continuă limba latină, modificând-o.

Vocabularul fundamental al limbii române cuprinde aproximativ 60-66% cuvinte de origine latină. Unele dintre acestea sunt păstrate în toate limbile romanice (apă, bun, foc), altele sunt conservate numai în română (lat. ovis > rom. oaie, lat. canticum > rom. cântec, lat. pharmacum > rom. farmec).

Dubletul etimologic

Dubletul etimologic este constituit de o pereche de cuvinte cu aceeaşi origine.

Într-un dublet etimologic a cărui origine este latinească, un cuvânt este moştenit din latină (drept) şi altul este împrumutat pe cale savantă (direct), ultimul fiind, ca formă, mai aproape de etimon (directus).

Există şi triplete etimologice; de exemplu scară, scală, escală, care vin din lat. scala, primul fiind moştenit, iar ultimele două împrumutate din alte limbi romanice.

Cele mai multe dublete etimologice sunt de origine latină, dar pot proveni şi din alte limbi; de exemplu, bor şi bord vin din fr. bord, primul pe cale orală al doilea, pe cale scrisă.

Vocabularul, Vocabularul fundamental, Masa vocabularului, Caracterul latin al limbii române, Dubletul etimologic publicat: 2015-07-01T21:42:03+00:00, actualizat: 2017-01-22T21:30:44+00:00 by Gimnaziu.info