Epoca Modernă – Vocabular [Echilibru european

Echilibru european: principiu de organizare a relaţiilor internaţionale potrivit căruia, printr-un sistem de alianţe, trebuia împiedicată expansiunea teritorială sau preponderenţa politică a unei mari puteri, în dauna celorlalte.

Legitimitate: principiu potrivit căruia pe tronul unei ţări trebuia să se afle monarhi de drept divin („legitimi”).

Statu-quo: situaţie a frontierelor la un moment dat.

Autonomie politică: drept de autoconducere în problemele interne.

Carbonari: nume dat membrilor unei societăţi secrete italiene, datorită faptului că aceştia se reuneau în colibele unor negustori de cărbuni.

Cortesuri: parlamente regionale în Spania.

Restauraţie: perioadă din istoria Franţei, cât s-a aflat reinstalată pe tron dinastia de Bourbon (1815 – 1830).

Ateliere naţionale: întreprinderi înfiinţate de stat cu scopul de a absorbi şomajul.

Guvern provizoriu: guvern revoluţionar, care avea drept principal obiectiv organizarea de noi alegeri.

Neoabsolutism: regim instaurat în Austria, caracterizat prin măsuri de centralizare, germanizare şi catolicizare.

Adunări ad-hoc: adunări convocate în mod excepţional, pentru a se pronunţa în legătură cu o anumită problemă.

Piaţă internă: teritoriul unei ţări pe care se desfăşoară activităţi comerciale neîngrădite de vămi interne.

Secesiune: acţiune de separare teritorială a unei anumite regiuni de statul din care face parte.

Federalism: concepţie politică ce susţinea ideea organizării statului într-o federaţie.

Federaţie: uniune de state care îşi păstrează propria organizare, având unele instituţii şi legi comune.

Iredentism: mişcarea politică din secolul al XIX-lea care avea ca obiectiv desprinderea de Autro-Ungaria a unor teritorii locuite de italieni, români şi slavi.

Panslavism: acţiune politică promovată de Rusia, care susţinea identitatea de interese şi necesitatea colaborării tuturor slavilor.