I. Sensul cuvintelor
1. Sensul unui cuvânt
Sensul unui cuvânt se stabileşte numai într-un context, care poate fi înţeles ca:
a) un enunţ;
b) un text;
c) o situaţie de comunicare în care apare un cuvânt.
Un cuvânt izolat poate avea mai multe sensuri.
Într-un anumit context însă, acel cuvânt are o singură semnificaţie.
2. Sensul propriu
Sensul propriu este:
– sensul obişnuit al unui cuvânt;
– cunoscut de toţi vorbitorii;
– legat de un aspect din realitate.
Sensul propriu are două aspecte:
a) sensul propriu de bază;
b) sensul propriu secundar.
2.1. Sensul propriu de bază
Sensul propriu de bază reprezintă ceea ce un cuvânt are specific în sine în orice context.
Exemple de cuvinte cu sens propriu de bază:
a) braţ (parte a corpului omenesc);
b) picior (parte a corpului omenesc);
c) gură (cavitate bucală).
2.2. Sensul propriu secundar
Sensul propriu secundar este sensul ce rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de context.
Exemple de cuvinte cu sens propriu secundar:
a) braţul balanţei;
b) piciorul podului;
c) gură de canal.
3. Sensul figurat
Sensul figurat este:
– sensul neobişnuit al unui cuvânt;
– folosit cu valoare expresivă;
– folosit pentru a forma o imagine poetică.
Exemple de cuvinte cu sens figurat:
a) pe-un picior de plai;
b) pe-o gură de rai;
c) primăvara din sufletul meu;
d) el este oglinda părinţilor săi;
e) el a mers după steaua lui.
II. Derivarea
1. Serii derivative
Se pot forma serii derivative, când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat.
Exemple de serii derivative
a) grădină + sufixul -ar => grădinar + sufixul -ie => grădinărie.
b) ţară + sufixul -an => ţăran + sufixul +că => ţărancă + sufixul -uţă => ţărăncuţă.
2. Derivate parasintetice
Derivatele parasintetice sunt cele formate:
– în acelaşi timp;
– – cu un sufix;
– – cu un prefix.
Exemple de derivate parasintetice
a) drag => îndrăgi;
b) drept => îndrepta;
c) dig => îndigui;
d) drum => îndruma;
e) dulce => îndulci;
f) frumuseţe => înfrumuseţa;
g) galben => îngălbeni;
h) lanţ => înlănţui;
i) rudă => înrudi;
j) străin => înstrăina;
k) zăpadă => înzăpezi;
l) piatră => împietri;
m) podoabă => împodobi;
n) puşcă => împuşca.
III. Clasificarea sufixelor
Sufixele pot da sens cuvintelor derivate, fiind folosite pentru crearea:
a) substantivelor;
b) diminutivelor;
c) augmentativelor;
d) verbelor;
e) adjectivelor;
f) adverbelor etc.
1. Sufixe pentru denumirea agentului
– sufixe substantivale (autor al acţiunii sau meseriaş).
Exemple:
a) -agiu; scandal => scandalagiu;
b) -ar; grădină => grădinar;
c) -aş; nuntă => nuntaş;
d) -ist; foc => fochist;
e) -tor; judecată => judecător.
2. Sufixe pentru denumirea însuşirii
– sufixe adjectivale.
Exemple:
a) -al; săptămână => săptămânal;
b) -ar; fugă => fugar;
c) -aş; margine => mărginaş;
d) -at; pistrui => pistruiat;
e) -bil; locui => locuibil;
f) -esc; sat => sătesc;
g) -iu; aramă => arămiu;
h) -os; os => osos;
i) -cios; mânca => mâncăcios.
3. Sufixe pentru denumirea colectivităţii
– sufixe substantivale.
Exemple:
a) -ăraie; fum => fumăraie;
b) -ărie; rufă => rufărie;
c) -et; tânăr => tineret;
d) -ime; boier => boierime;
e) -iş; tufă => tufiş;
f) -işte; trifoi => trifoişte.
4. Sufixe pentru denumirea instrumentului
– sufixe substantivale.
Exemple:
a) -ar; cenuşă => cenuşar;
b) -niţă; zahăr => zaharniţă;
c) -tor; încălţa => încălţător.
5. Sufixe pentru denumirea unei noţiuni abstracte
– sufixe substantivale.
Exemple:
a) -anţă; cuteza => cutezanţă;
b) -ărie; copil => copilărie;
c) -ătate; singur => singurătate;
d) -eală; greşi => greşeală;
e) -ie; sclav => sclavie;
f) -ime; isteţ => isteţime;
g) -inţă; folosi => folosinţă;
h) -ism; huligan => huliganism;
i) -ură; ars => arsură.
6. Sufixe pentru denumirea modalităţii
– sufixe adverbiale.
Exemple:
a) -eşte; bătrân => bătrâneşte;
b) -iş; fura => furiş;
c) -âş; târâ => târâş.
Sensul unui cuvânt, Derivarea
