Formaţiuni politice româneşti şi statele vecine
Aflate într-un proces de evoluţie, obştile săteşti au constituit formaţiuni politice mai cuprinzătoare: cnezate, voievodate şi „ţări” româneşti.
Organizarea acestora evidenţiază un proces complex, pe care documentele şi tradiţia îl sesizează în secolele IX-XIII în întreg spaţiul locuit de români.
Vlahii din spaţiul sud-dunărean au constituit prima entitate politico-statală românească: statul Asăneştilor.
Formaţiunile politice româneşti dispuneau de structuri social-economice şi de instituţii politice şi religioase care au constituit temelia pe care s-a clădit viitoarea construcţie statală.
Transilvania de la voievodat la principat
Deşi subordonat Regatului Ungariei, Voievodatul Transilvaniei a avut o individualitate întemeiată pe realităţile specifice acestei provincii istorice şi pe legăturile permanente cu statele româneşti extracarpatice.
În 1541 Transilvania s-a constituit ca principat autonom sub suzeranitate otomană.
În secolele XIV – XVI în Transilvania s-au pus bazele unui sistem de guvernare care i-a exclus pe români din viaţa politică a statului.
Semnificaţia întemeierii statelor medievale Ţara Românească (Valahia), Ţara Moldovei şi Dobrogea
Statele româneşti extracarpatice şi-au dobândit neatârnarea prin lupte energice şi îndelungate, purtate de Basarab şi Bogdan; Dobrogea s-a unit cu Ţara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Curând după întemeiere, statele medievale româneşti şi-au creat instituţii proprii, capabile să le asigure progresul economic şi legitimarea ca state de sine stătătoare.
Statele medievale au asigurat cadrul pentru menţinerea şi evoluţia civilizaţiei româneşti şi s-au angajat în frontul Creştinătăţii, contribuind decisiv la stăvilirea expansiunii otomane spre centrul Europei.