Aliteraţia, Asonanţa
Aliteraţia şi asonanţa sunt figuri de stil sonore care constau în repetarea unor sunete în interiorul unui vers.
În cazul aliteraţiei se repetă consoane sau silabe iniţiale, aflate, de obicei, în rădăcina cuvintelor.
Exemplu: vântul viu vuia.
În cazul asonanţei se repetă aceeaşi vocală accentuată.
Exemplu: dorm, somn.
Termenul de asonanţă este adesea folosit pentru a denumi rima imperfectă.
Inversiunea
Inversiunea este figura de stil care constă în modificarea topicii propoziţiei sau a frazei, pentru a scoate în evidenţă un anumit cuvânt sau o anumită propoziţie.
Exemplu: deşteptul copil.
În versuri, este folosită adesea pentru realizarea rimei sau a ritmului.
Invocaţia
Invocaţia este o formulă de adresare către o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se aşteaptă un răspuns.
Exemplu: Cum nu vii tu, Țepeș Doamne…
Este situată, de obicei, la începutul operei şi este realizată prin substantive în cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.
Epitetul
Epitetul este o figură de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor, determinând un substantiv sau un verb.
Exemple: lumina dulce, vesela câmpie.
Metafora
Metafora este o figură de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o altă semnificaţie.
Exemple: oglinda apei, potop de cuvinte, piciorul muntelui.
Această trecere se face pe baza unei comparaţii subînţelese.
Simbolul
Simbolul este procedeul artistic care constă în utilizarea numelui unui obiect concret pentru a desemna un alt obiect, cel mai adesea, o idee abstractă.
Exemplu: ochii tăi… sunt izvorul.
Simbolul este o imagine care revine cu insistenţă într-un text literar şi care ocupă o poziţie cheie, esenţială pentru eroul liric sau epic, pentru conflict etc.
Sensul simbolic al unui cuvânt se formează numai în context (prin raportare la toate determinările sale, la relaţiile cu alte imagini şi la poziţia pe care o ocupă în text).
Oximoronul
Oximoronul este figura de stil care constă în asocierea neaşteptată, cu efecte expresive surprinzătoare, a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificaţii opuse.
Exemplu: izvorul nopţii… lumina mea.
Genul liric
Genul liric este genul în care predomină exprimarea unor stări sau a unor sentimente.
Vocea care exprimă aceste stări şi sentimente se numeşte eu liric.
„Pentru poet, fiecare lucru are personalitatea lui şi lirismul înseamnă tocmai dezvăluirea personalităţii latente a lucrurilor. Prin personalitate înţeleg sufletul tainic din lucruri.” (N. Manolescu, Aparente paradoxuri despre poezie).