Fracţii ordinare
În limbaj comun, o fracţie exprimă una sau mai multe părţi dintr-un întreg. De exemplu, să presupunem că mama tăie o prăjitură în cinci părţi egale, după care oferă celor trei copii ai familiei trei părţi, iar celelalte două părţi revin părinţilor. Astfel, din întreaga prăjitură, copiii au primit trei cincimi.
O fracţie ordinară este o pereche ordonată de numere naturale (a, b), cu b ≠ 0, scrisă sub forma a/b, care simbolizează câtul neefectuat dintre numerele a şi b.
Numărul natural b, care ne indică în câte părţi a fost împărţit întregul, este numitorul fracţiei, iar a, care numără câte astfel de părţi au fost luate în consideraţie, este numărătorul fracţiei.
Fracţii echivalente
Fracţiile echivalente măsoară aceeaşi cantitate din acelaşi întreg (echivalente însemnând că au aceeaşi valoare). Astfel o doime reprezintă aceeaşi parte dintr-un întreg ca şi două pătrimi.
Amplificarea
A amplifica o fracţie înseamnă a înmulţi atât numitorul, cât şi numărătorul fracţiei, cu acelaşi număr natural nenul.
Simplificarea
A simplifica o fracţie înseamnă a împărţi atât numărătorul, cât şi numitorul fracţiei cu un divizor comun al lor, diferit de 1 (dacă există).
Fracţii reductibile
Fracţiile care se pot simplifica se numesc reductibile.
Fracţii ireductibile
Dacă numitorul şi numărătorul unei fracţii nu au alţi divizori comuni în afara lui 1, fracţia nu se poate simplifica. O astfel de fracţie se numeşte ireductibilă.
Aducerea fracţiilor la acelaşi numitor
Pentru a aduce două sau mai multe fracţii la un numitor comun, se parcurg următorii paşi:
1. Se determină un multiplu comun al numitorilor fracţiilor date (de exemplu cel mai mic multiplu comun sau chiar produsul numitorilor); acesta va fi numitorul comun.
2. Se amplifică fiecare fracţie cu câtul dintre numitorul comun găsit şi numitorul fracţiei respective.