În România există peste 3400 de lacuri, în general de întindere mică, ocupând 1% din suprafaţa ţării.
Principalele tipuri de lacuri
1. Lagunele maritime
– sunt fostele golfuri ale Mării Negre.
– Laguna Razim-Sinoie;
– Laguna Siutghiol.
2. Limanele maritime (fluvio-maritime)
– s-au format prin bararea gurilor de vărsare ale unor râuri scurte cu acumulări de nisip.
– Taşaul;
– Techirghiol;
– Mangalia.
3. Limanele fluviatile
– sunt lacuri formate prin bararea unor râuri mici cu aluviuni la confluenţa acestora cu râurile mai mari.
– Snagov;
– Căldăruşani.
4. Lacurile sărate sau cu apă dulce
– din regiunile de câmpie se află situate:
– în Bărăgan (lacuri sărate în crovuri);
– în Câmpia de Vest.
5. Iazurile
– au fost amenajate de om cu scopul reţinerii apei pentru perioadele secetoase şi pentru piscicultură.
– în Câmpia Jijiei;
– în Câmpia Transilvaniei.
6. Lacurile formate în masivele de sare
– se află situate:
– în Subcarpaţi;
– în Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
– în Depresiunea Maramureşului (staţiuni balneare şi turistice).
7. Lacurile formate în doline
– există în regiunile carstice şi pot avea caracter permanent sau temporar.
– Vărăşoaia;
– Zăton.
8. Lacurile hidroenergetice
– au fost construite pentru acumularea apei unor râuri cu potenţial hidroenergetic şi pentru utilizarea lor în hidrocentrale.
– Porţile de Fier;
– Izvorul Muntelui;
– Vidraru;
– Vidra.
9. Lacul de baraj natural
– Lacul Roşu este un lac de baraj natural, fiind format prin bararea în anul 1837 a Văii Bicazului în apropierea cheilor.
10. Lacul în crater
– Sfânta Ana este, de asemenea, un unicat, fiind adăpostit în craterul vulcanic bine păstrat al Muntelui Ciomatu.
11. Lacurile glaciare
– s-au format prin acumularea apei provenite din ploi sau zăpezi în circurile foştilor gheţari.
– Podragu Mare;
– Bâlea;
– Iezer;
– Gâlcescu;
– Bucura;
– Zănoaga.