Anglia
Războiul celor Două Roze s-a încheiat în 1485 prin victoria lui Henric al VII-lea. Acesta a preluat coroana Angliei, întemeind dinastia Tudor. Primii doi regi ai acestei dinastii, printr-o politică autoritară, au întărit puterea monarhică. În timpul Elisabetei I, s-a consolidat monarhia. Anglia, stăpână a mărilor, a cunoscut o epocă de prosperitate economică şi politică.
Imperiul romano-german şi Imperiul otoman
Alături de monarhiile naţionale, precum Franţa şi Anglia, în secolul al XVI-lea existau două mari imperii – Imperiul romano-german şi Imperiul otoman. Acestea stăpâneau teritorii cu tradiţii de guvernare diferite, ai căror locuitori se revoltau adesea împotriva dominaţiei străine.
Republica Veneţiană
În secolele XIII – XV, Veneţia, cea mai mare putere din nordul Italiei, a trecut printr-o perioadă de maximă vitalitate şi, mai apoi, a rămas unul dintre statele care hotărau politica europeană. Având o organizare politică aparte – republica – acest stat îşi sprijinea forţa pe o viaţă economică înfloritoare, pe utilizarea bogăţiilor coloniilor şi pe intense legături diplomatice.
Europa centrală şi estică
Secolul al XVI-lea a fost marcat de înaintarea cuceririlor otomane spre centrul continentului. Cele mai mari puteri ale lumii de atunci, Imperiul habsburgic şi Imperiul otoman, şi-au disputat dominaţia asupra acestei zone. Construirea paşalâcului de la Buda şi intrarea Transilvaniei sub dominaţie otomană au avut loc pe fondul conflictelor interne care au frământat Ungaria acelei epoci. Ţările române, acum toate trei, erau state vasale Porţii, având însă autonomie internă.
Ţările române
În secolul al XVI-lea, se statornicise situaţia de vasalitate a Ţărilor Române faţă de Imperiul otoman. Domnii numiţi de Poartă au fost nevoiţi să se supună ordinelor sultanului şi chiar să trimită oastea ca să ia parte la campaniile turcilor în Europa centrală. În acest context, domnia lui Mihai Viteazul şi Unirea din 1600 au constituit momente de excepţie.
Războaiele religioase în Franţa
Începând din 1562, timp de 35 de ani, Franţa a fost frământată de conflictele dintre adepţii cultelor reformate şi catolici – războaiele religioase. Acestea s-au desfăşurat pe fondul crizei economice şi politice a statului. Regii, lipsiţi de autoritate, nu reuşeau să aplaneze disputele. Adoptarea edictului de la Nantes şi politica energică a lui Henric al IV-lea au contribuit, în cele din urmă, la restabilirea păcii.
Ţările de Jos
Acolo unde astăzi vedem pe hartă trei ţări (Belgia, Olanda şi Luxemburg), în Evul Mediu a fost o mare fărâmiţare politică. În urma evenimentelor dintre anii 1567 – 1609, a apărut un nou stat pe harta Europei, Provinciile Unite, şi o naţiune nouă, cea olandeză.