Mezul iernei de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri – Pasteluri (Convorbiri literare 1867-1868)

Poezia Mezul iernei, de Vasile Alecsandri, face parte din seria de pasteluri, publicate în revista Convorbiri literare în anii 1867-1868.

În literatură, preluat de poetul român Vasile Alecsandri, termenul pastel a ajuns să desemneze o poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură.

Vasile Alecsandri este considerat cel mai mare autor român de pasteluri.

Mezul iernei de Vasile Alecsandri (Pastel)

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşază bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

Mezul iernei de Vasile Alecsandri

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivăţul pătrunde, scoţând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!


Mezul iernei de Vasile Alecsandri publicat: 2018-12-21T08:36:52+02:00, actualizat: 2018-12-21T10:00:24+02:00 by Gimnaziu.info