I. Complementul direct
Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea verbului determinat.
1. La ce întrebări răspunde complementul direct
Întrebările la care răspunde complementul direct sunt:
a) pe cine?
b) ce?
2. Prin ce se exprimă complementul direct
Complementul direct se exprimă prin:
a) Substantiv în acuzativ cu prepoziţia pe.
Exemplu:
– Îi văd pe copii.
b) Substantiv în acuzativ fără prepoziţie.
Exemplu:
– Ador sportul.
c) Pronume personal în acuzativ cu prepoziţia pe.
Exemplu:
– Îi văd pe ei.
d) Pronume personal în acuzativ fără prepoziţie.
Exemplu:
– Îi văd mâine.
e) Numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu prepoziţia pe.
Exemplu:
– Îl văd pe al doilea.
II. Complementul indirect
Complementul indirect arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acţiunea verbului determinat.
1. La ce întrebări răspunde complementul indirect
Întrebările la care răspunde complementul indirect sunt:
a) cui?
b) la cine?, la ce?
c) despre cine?, despre ce?
d) de cine?, de ce?
e) cu cine?, cu ce?
f) pentru cine?, pentru ce? etc.
2. Prin ce se exprimă complementul indirect
Complementul indirect se exprimă prin:
a) Substantiv în cazul dativ.
Exemplu:
– Îi dau băiatului.
b) Substantiv în cazul acuzativ cu prepoziţie.
Exemplu:
– Se gândea la băiat.
c) Pronume personal în cazul dativ.
Exemplu:
– Îi dau lui.
d) Pronume în cazul acuzativ cu prepoziţie.
Exemplu:
– Se gândea la el.
e) Numeral cu valoare substantivală.
Exemplu:
– Se gândea la prima.
Complementul direct, Complementul indirect
Etichete
– Complement direct şi indirect.