Mamifere inferioare
Ornitorincul
Ornitorincul trăieşte în Australia şi în Tasmania. Vizuina lui are o încăpere şi două galerii cu ieşire în apă şi pe uscat. Are două medii de viaţă.
Corpul, lung de aproximativ 50 cm, este greoi şi turtit dorso-ventral. Este acoperit cu o blană de culoare brun-închis, aspră, lucioasă şi unsuroasă, încât apa nu pătrunde la piele.
Capul este mic şi turtit. Anterior, are un cioc ca de raţă, lăţit, fără dinţi. Ochii sunt mici, nările sunt aşezate pe vârful ciocului, iar urechile, fără pavilioane, se pot închide în apă.
Membrele sunt scurte. Au 5 degete unite printr-o membrană înotătoare şi terminate cu gheare lungi. Membrele sunt folosite la înot şi la săparea galeriilor.
Coada este lăţită, solzoasă şi întrebuinţată drept cârma, în timpul înotului.
Se hrăneşte cu peştişori, insecte, viermi, scoici şi melci, pe care îi sfărâmă cu plăcile cornoase ale ciocului. Are două pungi laterale ale obrajilor în care adună hrana seara.
Înmulţirea se face prin ouă. Fecundaţia este internă. Femela depune 2 – 3 ouă. Înainte de a fi depuse, ouăle stau un timp în cloacă. După două săptămâni de clocire apar pui golaşi şi orbi. Ei se hrănesc cu laptele secretat de glandele mamare, lipsite de mameloane. Laptele se prelinge pe firele de păr.
Deoarece are cloacă şi se înmulţeşte prin ouă, ornitorincul se aseamănă cu reptilele. Asemănarea cu reptilele dovedeşte că mamiferele îşi au originea în reptile. Se mai numesc şi mamifere inferioare. Corpul acoperit cu păr şi hrănirea puilor cu lapte sunt caractere de mamifer. Tot un mamifer inferior este şi echidna.
Cangurul
Cangurul trăieşte numai în Australia, în locuri ierboase, dar şi în regiuni stâncoase sau acoperite cu arbuşti. Este un animal diurn şi trăieşte în cârduri.
Membrele anterioare, terminate cu 5 degete, sunt folosite la apucat hrana. Membrele posterioare, terminate cu 4 degete, sunt mai lungi, puternice şi musculoase. Când se deplasează, îşi strânge membrele anterioare la piept, îşi întinde brusc membrele posterioare şi face salturi lungi, de aproximativ 8 m, şi înalte, de 2 – 3 m. Când se opreşte, se sprijină pe membrele posterioare şi pe coadă. În caz de pericol, se apără cu membrele. Este şi un bun înotător.
Cangurul se hrăneşte cu iarbă, muguri, frunze, fructe, chiar şi cu scoarţa copacilor. În lipsa hranei, pătrunde în semănături, unde face mari pagube. Este un animal erbivor. Dinţii lui sunt: incisivi, canini şi măsele.
În perioada de înmulţire apar mari conflicte între masculi. La naştere, puii sunt nedezvoltaţi şi au ochii închişi. Ei stau mult timp într-o pungă de pe pântecele mamei, numită pungă marsupială. De aceea, cangurul este un mamifer marsupial. În marsupiu, unde se găsesc glandele mamare, puii găsesc adăpost şi hrană. După 8 luni, puiul părăseşte marsupiul şi paşte în apropierea mamei. La orice primejdie, intră din nou în marsupiu.
Cangurul este un mamifer superior ornitorincului, deoarece naşte pui şi îi hrăneşte cu lapte produs de mamele. Este vânat pentru carne şi blană.
Alte mamifere marsupiale sunt: lupul marsupial (carnivor), pisica marsupială (carnivoră), şobolanul marsupial (rozător), oposumul (arboricol), veveriţa marsupială (zburătoare), cârtiţa marsupială (subterană) şi ursuleţul Koala (arboricol).