I. Sămânţa
Seminţele provin din ovulele fecundate.
Ele au forme, mărimi, culori variate care reprezintă criterii de recunoaştere a plantelor.
Sămânţa este un veritabil organism viu care va da naştere unui nou individ.
II. Structura seminţei (de fasole)
1. Tegumentul
Tegumentul este un înveliş impermeabil care protejează sămânţa.
El are diferite culori.
2. Embrionul
Embrionul este partea cea mai importantă a seminţei.
Embrionul conţine deja toate părţile care vor da naştere noii plante:
a) rădăcinuţa (care va deveni rădăcină);
b) tulpiniţa (care va deveni tulpină);
c) muguraşul (care va forma primele frunzuliţe);
d) cotiledoanele (care conţin rezervele alimentare ale seminţei).
Substanţele de rezervă sunt consumate în timpul germinaţiei (încolţirii) până când planta îşi va forma organele asimilatoare.
III. Germinaţia
Trezirea seminţei mature la viaţa activă, ducând la naşterea unei plante, se numeşte încolţire sau germinaţie.
1. Etapele germinaţiei
a) Îmbibarea
Seminţele se îmbibă cu apă şi se umflă.
b) Formarea plantulei
Tegumentul crapă şi se deschide, iese rădăcinuţa care se orientează vertical în jos.
Rădăcina îşi formează perişori absorbanţi, se formează mici ramificaţii.
c) Tulpina
După ieşirea rădăcinii, tulpiniţa creşte şi se orientează vertical în sus.
Se transformă în tulpină.
d) Frunzuliţele
Cotiledoanele uneori sunt scoase afară cu tulpiniţa apoi devin inutile şi cad, alteori rămân în sol.
Muguraşul embrionului formează primele frunze adevărate.
2. Condiţii de germinare
a) prezenţa apei;
b) prezenţa aerului;
c) rolul temperaturii;
d) lumina.
Sămânţa trebuie:
a) să fie matură (să aibă suficiente substanţe de rezervă);
b) să fie întreagă;
c) să fie sănătoasă (neatacată de paraziţi);
d) să aibă putere de germinare.
Etapele germinaţiei
