Vasile Alecsandri – Pasteluri (Convorbiri literare 1867-1868)
Poezia Sfârşitul iernei, de Vasile Alecsandri, face parte din seria de pasteluri, publicate în revista Convorbiri literare în anii 1867-1868.
În literatură, preluat de poetul român Vasile Alecsandri, termenul pastel a ajuns să desemneze o poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură.
Vasile Alecsandri este considerat cel mai mare autor român de pasteluri.
Sfârşitul iernei de Vasile Alecsandri (Pastel)
S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele Babei şi nopţile vegherii,
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.
Lumina e mai caldă şi-n inimă pătrunde;
Prin răpi adânci zăpada de soare se ascunde.
Pâraiele umflate curg iute şopotind,
Şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind.
O, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se pierde!
În câmpul veşted iată un fir de iarbă verde
Pe care-ncet se urcă un galben gândăcel,
Şi sub a lui povară îl pleacă-ncetinel.
Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,
Un gândăcel, un flutur, un clopoţel în floare,
După o iarnă lungă ş-un dor nemărginit,
Aprind un soare dulce în sufletul uimit!