Vocabularul (Lexicul)
Vocabularul sau lexicul este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă. Vocabularul este compartimentul cel mai supus schimbării.
Vocabularul limbii române cuprinde aproximativ 120.000 de cuvinte.
Vocabularul fundamental
Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai importante şi care sunt înţelese de toţi vorbitorii unei limbi.
Vocabularul fundamental al limbii române cuprinde aproximativ 1.500 de cuvinte.
Cuvintele din vocabularul fundamental au cea mai mare frecvenţă în procesul comunicării; sunt, în majoritate, vechi şi rămân timp îndelungat în limbă, asigurând relativa stabilitate a acestei părţi a vocabularului; reprezintă toate părţile de vorbire; sunt baze pentru mai multe derivate sau compuse şi intră în numeroase locuţiuni şi expresii; sunt caracterizate adeseori prin polisemantism; denumesc, în cea mai mare parte, noţiuni fundamentale.
Masa vocabularului
Masa vocabularului cuprinde cuvintele care nu intră în vocabularul fundamental.
Cuvintele din masa vocabularului reprezintă aproape 90% din cuvintele limbii române.
În masa vocabularului intră termeni ştiinţifici şi tehnici, ai limbajelor de specialitate, în general, arhaismele, regionalismele.
Cele două părţi ale vocabularului nu sunt strict delimitate, între acestea producându-se, în timp, schimburi.
Caracterul latin al limbii române
Limba română îşi are originea în latina vorbită pe teritoriul Daciei (latina dunăreană), nu în cea cultă (clasică). Ca şi celelalte limbi romanice, aceasta continuă limba latină, modificând-o.
Vocabularul fundamental al limbii române cuprinde aproximativ 60-66% cuvinte de origine latină. Unele dintre acestea sunt păstrate în toate limbile romanice (apă, bun, foc), altele sunt conservate numai în română (lat. ovis > rom. oaie, lat. canticum > rom. cântec, lat. pharmacum > rom. farmec).
Dublete etimologice
Dubletul etimologic este constituit de o pereche de cuvinte cu aceeaşi origine.
Într-un dublet etimologic a cărui origine este latinească, un cuvânt este moştenit din latină (drept) şi altul este împrumutat pe cale savantă (direct), ultimul fiind, ca formă, mai aproape de etimon (directus).
Cele mai multe dublete etimologice sunt de origine latină, dar pot proveni şi din alte limbi; de exemplu, bor şi bord vin din fr. bord, primul pe cale orală iar al doilea pe cale scrisă.
Triplete etimologice
Există şi triplete etimologice; de exemplu scară, scală, escală, care vin din lat. scala, primul fiind moştenit, iar ultimele două împrumutate din alte limbi romanice.