I. Prepoziţia
Prepoziţia este partea de vorbire care leagă un complement sau un atribut de cuvintele determinate.
Prepoziţiile sunt:
a) simple: cu, de, după, în, la, pe etc.
b) compuse: de la, de pe, de lângă, despre, înspre etc.
În limba română contemporană, prepoziţia cere cazul:
1. Acuzativ
– marea majoritate a prepoziţiilor: pe, la, până, cu, din etc.
1.1. Exemple – cazul acuzativ
a) Lasă-i pe copii să vină cu mine în excursie.
b) Elevii se gândeau la olimpiadă.
c) Am plecat cu mama la școală.
d) Se scutura din salcâmi o ploaie de miresme.
2. Genitiv
– contra, asupra şi prepoziţiile provenite din adverbe articulate, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, înăuntrul etc.
Aceste propoziţii cer dativul când se află înaintea unui pronume personal, forma neaccentuată (asupra-mi) şi acuzativul, când se află înaintea unui adjectiv pronominal posesiv (asupra mea).
2.1. Exemple – cazul genitiv
a) Lupta contra lui s-a sfârşit.
b) S-a năpustit asupra lui.
c) Mergeau înaintea coloanei.
d) Nu poţi înota împotriva curentului apei.
3. Dativ
– asemenea, aidoma, contrar, conform, potrivit (provenite din adverbe), datorită, mulţumită (provenite din participii), graţie (provenită din substantiv).
3.1. Exemple – cazul dativ
a) Am acţionat asemenea ei.
b) Graţie ţie am câştigat.
c) Am reusit datorită efortului meu.
d) Mulţumită ţie a luat examenul.
II. Locuţiunea prepoziţională
Locuţiunea prepoziţională este grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepoziţie.
Locuţiunile prepoziţionale cer cazul:
1. Genitiv
– în faţa, în vederea, în spatele, în mijlocul, de-a lungul, în urma, în jurul, în preajma etc.
Aceste propoziţii cer dativul când se află înaintea unui pronume personal, forma neaccentuată (în juru-mi) şi acuzativul, când se află înaintea unui adjectiv pronominal posesiv (în jurul meu).
2. Acuzativ
– faţă de, în loc de, în afară de, împreună cu, conform cu, alături de, referitor la, provitor la etc.
Aceste locuţiuni au drept ultim termen o prepoziţie care cere cazul acuzativ.
Prepoziţia, Locuţiunea prepoziţională
