Prepoziţia
Prepoziţia este partea de vorbire care leagă un complement sau un atribut de cuvintele determinate.
Prepoziţiile sunt:
– simple: cu, de, după, în, la, pe etc.
– compuse: de la, de pe, de lângă, despre, înspre etc.
În limba română contemporană, prepoziţia cere cazul:
Acuzativ
– marea majoritate a prepoziţiilor: pe, la, până, cu, din etc.
Exemple – cazul acuzativ:
– Lasă-i pe copii să vină cu mine în excursie.
– Elevii se gândeau la olimpiadă.
– Am plecat cu mama la școală.
– Se scutura din salcâmi o ploaie de miresme.
Genitiv
– contra, asupra şi prepoziţiile provenite din adverbe articulate, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, înăuntrul etc. Aceste propoziţii cer dativul când se află înaintea unui pronume personal, forma neaccentuată (asupra-mi) şi acuzativul, când se află înaintea unui adjectiv pronominal posesiv (asupra mea).
Exemple – cazul genitiv:
– Lupta contra lui s-a sfârşit.
– S-a năpustit asupra lui.
– Mergeau înaintea coloanei.
– Nu poţi înota împotriva curentului apei.
Dativ
– asemenea, aidoma, contrar, conform, potrivit (provenite din adverbe), datorită, mulţumită (provenite din participii), graţie (provenită din substantiv).
Exemple – cazul dativ:
– Am acţionat asemenea ei.
– Graţie ţie am câştigat.
– Am reusit datorită efortului meu.
– Mulţumită ţie a luat examenul.
Locuţiunea prepoziţională
Locuţiunea prepoziţională este grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepoziţie.
Locuţiunile prepoziţionale cer cazul:
Genitiv
– în faţa, în vederea, în spatele, în mijlocul, de-a lungul, în urma, în jurul, în preajma etc. Aceste propoziţii cer dativul când se află înaintea unui pronume personal, forma neaccentuată (în juru-mi) şi acuzativul, când se află înaintea unui adjectiv pronominal posesiv (în jurul meu).
Acuzativ
– faţă de, în loc de, în afară de, împreună cu, conform cu, alături de, referitor la, provitor la etc. Aceste locuţiuni au drept ultim termen o prepoziţie care cere cazul acuzativ.