Aerul
Aerul constituie învelişul gazos al Pământului, înveliş numit atmosferă.
În antichitate, filozofii susţineau că aerul este o substanţă simplă, imponderabilă (nu are masă).
Mai târziu, fizicienii Torricelli şi Galilei au demonstrat experimental că aerul are masă, iar chimistul Lavoisier a dovedit că aerul este un amestec de azot şi oxigen.
La sfârşitul secolului XIX-lea, s-a descoperit că în compoziţia aerului intră, în proporţie redusă, şi gazele rare: heliu, neon, argon, kripton şi xenon.
Pe lângă aceste componente permanente, în compoziţia aerului mai apar, întâmplător, şi alte gaze precum: dioxidul de carbon, amoniacul, dioxidul de sulf etc.
Compoziţia aerului inhalat
Azot: 78,00 %
Oxigen: 20,71 %
Dioxid de carbon: 0,04 %
Compoziţia aerului expirat
Azot: 75,50 %
Oxigen: 14,60 %
Dioxid de carbon: 4,00 %
Importanţa aerului
Importanţa aerului pentru viaţa oamenilor este deosebit de mare. Se ştie că, fără apă, omul rezistă şi peste 60 de ore, însă fără aer omul nu poate supravieţui nici 6 minute.
De asemenea, nici viaţa celorlalte vieţuitoare nu este posibilă în absenţa aerului. Oxigenul şi dioxidul de carbon sunt în permanenţă eliberate în aer şi luate din aer de către vietăţi.
Plantele verzi produc tot oxigenul de pe pământ, prin procesul de fotosinteză din timpul zilei.
În industrie, aerul se foloseşte pentru obţinerea azotului, oxigenului şi a gazelor rare, cât şi ca agent oxidant.
Poluarea aerului
Datorită unei intense activităţi economice, în multe regiuni de pe globul pământesc aerul se încarcă cu substanţe străine, dăunătoare vieţii. Fenomenul este cunoscut numele de poluare.
Poluarea aerului constă în modificarea compoziţiei sale naturale, prin pătrunderea unor elemente străine, cu efecte dăunătoare asupra plantelor şi animalelor.
Sursele de poluare
Sursele de poluare a aerului sunt naturale (reziduuri vegetale şi animale, emanaţii vulcanice) şi artificiale (procese de combustie din industrie, mijloace de transport etc).
Exemple de poluanţi
– pulberi, cenuşă, zgură, cărbune nears, compuşi volatili ai plumbului, oxizi ai sulfului, azotului, carbonului etc.