Aliaje
Metalele, mai ales în tehnică, nu se folosesc în stare pură, ci sub formă de amestecuri, numite aliaje.
Alierea metalelor se face cu scopul de a schimba unele proprietăţi fizice şi chimice ale lor, pentru a obţine produse cu o anumită duritate, cu puncte de topire mai scăzute, cu un aspect mai plăcut şi mai rezistente faţă de agenţii chimici.
Elaborarea aliajelor
În industrie, elaborarea aliajelor se face prin topirea împreună a metalelor componente sau prin prelucrarea directă a minereurilor.
Se pot obţine aliaje şi între metale şi nemetale, de exemplu fonta şi oţelul (aliaje de fier cu carbon). Cu metalele mai pot da aliaje sulful, fosforul, siliciul etc.
Proprietăţile aliajelor
– Temperatura de topire a majorităţii aliajelor este mai scăzută decât temperatura de topire a metalelor componente – aliajul compus din 35 părţi de staniu şi 65 părţi de plumb se topeşte la 190° C, pe când staniul, cu punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se topeşte la 232° C.
– Densitatea aliajului este intermediară faţă de densităţile metalelor componente.
– Duritatea aliajului este mai mare decât a fiecărui metal luat separat – aliajul wolframului cu carbonul, împreună cu mici cantităţi de cobalt şi alte metale, are duritatea diamantului şi îl înlocuieşte pe acesta într-o serie de lucrări tehnice.
– Rezistenţa mecanică a metalelor creşte prin aliere.
– Rezistenţa la coroziune se măreşte – oţelul cu crom este foarte rezistent la ruginire şi la acţiunea acizilor.
Exemple de aliaje
Alamă
Compoziţie: Zn, Cu.
Utilizări: ventile, piuliţe, inele, bucşe.
Bronz
Compoziţie: Cu, Sn.
Utilizări: lagăre, roţi dinţate, robinete, sârme, statui.
Duraluminiu
Compoziţie: Al, Cu, Mg, Mn.
Utilizări: avioane, maşini, biciclete.
Aliaj pentru lipit
Compoziţie: Sn, Pb.
Utilizări: lipirea pieselor metalice.
Oţeluri
Compoziţie: Fe, C (uneori Ni, Cr, W, V, Co, Mn, Si).
Utilizări: construcţiii metalice, cuţite pentru maşini aşchietoare, burghie.
Fontă
Compoziţie: Fe, C, Si, Mn (puţin P şi S).
Utilizări: radiatoare, calorifere, plite, ceaune.