Azotul

Simbol chimic: N

Masa atomică: 14
1 mol N = 14 g; conţine 6,023 • 10²³ atomi N

Formula Chimică: N2

M_N2 = 28

1 mol N₂ = 28 g; conţine 6,023 • 10²³ atomi N₂

Starea naturală a azotului

Azotul (Nitrogenul) este răspândit în natură în stare liberă (sub formă de molecule N₂) în aerul atmosferic, în proporţie de 78% din volumul acestuia. Există şi sub formă de compuşi anorganici (amoniac, azotaţi etc.) şi compuşi organici (uree, proteine etc.).

Obţinere: prin distilarea aerului lichid.

Ştiaţi că… ?

– „Azot” înseamnă „fără viaţă”. Azotul nu întreţine viaţa fiinţelor care-l inspiră.
– Organismele vii conţin 1-10% azot.
– „Beţia adâncurilor”, manifestată la scafandri, apare datorită creşterii concentraţiei de azot din sânge.

Utilizări ale azotului

– sinteza amoniacului, obţinerea temperaturilor scăzute, conservarea cărnii, fabricarea explozibililor, coloranţi, îngrăşăminte.

Proprietăţi fizice ale azotului

Azotul este un gaz incolor, fără miros şi fără gust, cu densitatea puţin mai mică decât cea a aerului. Solubilitatea azotului în apă este mai mică decât a oxigenului, deci aerul dizolvat în apă va fi mai sărac în azot decât aerul atmosferic.

Proprietăţi chimice ale azotului

Azotul nu arde şi nu întreţine arderea. El prezintă o reactivitate chimică scăzută. La temperaturi de peste 3000°C se combină cu oxigenul, dând monoxid de azot:

N₂ + O₂ ⇔ 2NO

La temperatură şi presiune mare, în prezenţa unui catalizator, azotul reacţionează cu hidrogenul, rezultând amoniac:

N₂ + 3H₂ ⇔ 2NH₃

Principalii compuşi anorganici ai azotului sunt: NH₃, HNO₃, sărurile de amoniu (NH₄Cl, care foloseşte la decaparea unor metale; (NH₄)₂CO₃ – praf de copt; îngrăşăminte chimice).