Azotul

Azotul

Simbol chimicN (azot)

Masa atomică: 14
1 mol N = 14 g; conţine 6,023 • 1023 atomi N

Formula Chimică: N2

MN2 = 28

1 mol N2 = 28 g; conţine 6,023 • 1023 atomi N2

Starea naturală a azotului

Azotul (Nitrogenul) este răspândit în natură în stare liberă (sub formă de molecule N2) în aerul atmosferic, în proporţie de 78% din volumul acestuia. Există şi sub formă de compuşi anorganici (amoniac, azotaţi etc.) şi compuşi organici (uree, proteine etc.).

Obţinerea azotului

Azotul se obţine prin distilarea aerului lichid.

Ştiaţi că… ?

Azot înseamnă fără viaţă. Azotul nu întreţine viaţa fiinţelor care-l inspiră.

Organismele vii conţin 1-10% azot.

Beţia adâncurilor, manifestată la scafandri, apare datorită creşterii concentraţiei de azot din sânge.

Nitrogen

Utilizări ale azotului

– sinteza amoniacului, obţinerea temperaturilor scăzute, conservarea cărnii, fabricarea explozibililor, coloranţi, îngrăşăminte.

Proprietăţi fizice ale azotului

Azotul este un gaz incolor, fără miros şi fără gust, cu densitatea puţin mai mică decât cea a aerului.

Solubilitatea azotului în apă este mai mică decât a oxigenului, deci aerul dizolvat în apă va fi mai sărac în azot decât aerul atmosferic.

Proprietăţi chimice ale azotului

Azotul nu arde şi nu întreţine arderea. El prezintă o reactivitate chimică scăzută.

Combinarea azotului cu oxigenul

La temperaturi de peste 3000°C azotul se combină cu oxigenul, dând monoxid de azot:

N2 + O2 2NO

Combinarea azotului cu hidrogenul

La temperatură şi presiune mare, în prezenţa unui catalizator, azotul reacţionează cu hidrogenul, rezultând amoniac:

N2 + 3H2 2NH3

Compuşi anorganici

Principalii compuşi anorganici ai azotului sunt:
NH3 (amoniac);
– HNO3 (acid azotic);
sărurile de amoniu:
NH4Cl (clorură de amoniu – care foloseşte la decaparea unor metale);
(NH4)2CO3 (carbonat de amoniu – praf de copt);
îngrăşăminte chimice (nitrocalcar, azotat de amoniu etc.).


Azotul publicat: 2022-03-23T17:02:57+02:00, actualizat: 2022-03-23T18:54:24+02:00 by Gimnaziu.info