Vechiul cuvânt grecesc ce desemnează un stat independent este polis, tradus de obicei prin oraş-stat. Cetăţile-poleis se formează prin sec. al VIII-lea î.H.
Formarea unei cetăţi-polis (900-600 î.H.)
Punctul de întâlnire al locuitorilor unor aşezări a devenit adesea oraş.
Mai întâi, ţăranii din vale au construit o fortăreaţă (polis) pe un deal central. Dealul acesta fortificat era numit de greci acropolis (akros = ridicat).
Cu timpul oamenii s-au apropiat cu casele tot mai mult de zidul fortificaţiei. Pentru o mai bună apărare s-a construit apoi, în afara aşezării, un al doilea zid.
Astfel, polis a ajuns să însemne oraşul şi pământul din jurul său, adică oraşul-stat.
Dezvoltarea unei cetăţi-polis
Oraşele, dezvoltate la întâmplare, fără să fi existat nişte planuri riguros întocmite de la început, s-au confruntat în timp cu o serie de greutăţi.
Atena, de exemplu, suferea din pricina lipsei de apă. Dar în timpul tiranilor şi apoi în timpul lui Pericle atenienii au învăţat nu numai să construiască cu îndemânare, ci să se şi gândească la amenajările ideale pentru un oraş.
Experţii (proiectanţii) şi-au găsit vocaţia proiectând oraşe. Erau şi mulţi oameni bogaţi care cheltuiau sume importante pentru realizarea unor astfel de proiecte.