Coroziunea (chimică, electrochimică), Protecţia împotriva coroziunii


I. Coroziunea


1. Ce este coroziunea

Sub acţiunea mediului înconjurător, majoritatea metalelor suferă transformări.

Aceste transformări, în totalitatea lor, sunt cunoscute sub numele de coroziune.



Se numeşte coroziune procesul de distrugere a metalelor sub acţiunea mediului înconjurător.


2. Coroziunea metalelor

a) metalele pure nu sunt supuse coroziunii;

b) impurităţile conţinute în metale creează condiţii favorabile coroziunii;

c) metalele cu o mare reactivitate se corodează cel mai uşor.



3. Cum se produce coroziunea

Coroziunea se poate produce:

a) chimic;

b) electrochimic.


II. Coroziunea chimică


1. Ce este coroziunea chimică

Coroziunea chimică constă în distrugerea metalelor prin reacţii care au loc între acestea şi mediul înconjurător.



2. Stratul protector

Produsele coroziunii pot micşora viteza procesului de coroziune dacă rămân pe suprafaţa metalului.

Ele formează un strat protector care izolează metalul de mediul agresiv.

Al, Mg, Pb etc. se acoperă în aer uscat cu un strat protector de oxid.

Substanţele care contribuie la formarea unei pelicule protectoare se numesc agenţi de pasivare.

Multe metale devin pasive prin tratarea cu acid azotic concentrat, datorită formării pe suprafaţa lor a unui strat foarte fin de oxid.



3. Ruginirea

Foarte păgubitoare pentru economie este ruginirea fierului.

Pentru ca fierul să ruginească este necesară acţiunea aerului şi a apei.

Prezenţa unor acizi sau a unor săruri (apă de mare) favorizează ruginirea.

Cuprul, lăsat în aer umed, se acoperă cu un strat verzui (cocleală).


III. Coroziunea electrochimică


Coroziunea electrochimică se explică prin apariţia unor curenţi electrici locali între:

a) diferite metale;

b) un metal şi impurităţile conţinute de acesta.

Procesul are loc în prezenţa unor soluţii.



Coroziune (rugină)

Coroziune (rugină)


IV. Protecţia împotriva coroziunii


Metodele de protecţie împotriva coroziunii sunt variate:

a) condiţionarea mediului coroziv

– constă în îndepărtarea substanţelor corozive din mediul în care se găseşte metalul.



b) aplicarea unor straturi protectoare

b1) straturi protectoare metalice

– – zincare;

– – cositorire;

– – cromare;

– – nichelare;

– – aurire.



b2) straturi protectoare anorganice

– – oxidare;

– – fosfatare;

– – emailare.


b3) straturi protectoare organice

– – lacuri;

– – vopsele;

– – mase plastice;

– – vaselină.



c) adăugarea de inhibitori în mediul coroziv

inhibitorii sunt substanţe care micşorează viteza de coroziune sau chiar anulează procesul respectiv.


d) protecţia catodică

– acest mijloc se aplică la protejarea pieselor de oţel (vapoare) şi constă în ataşarea, din loc în loc, a unor plăci din zinc;

– – plăcile din zinc se corodează înaintea fierului, protejându-l.




Coroziunea (chimică, electrochimică), Protecţia împotriva coroziunii publicat: 2023-12-14T17:54:09+02:00, actualizat: 2023-12-14T18:26:42+02:00 by Gimnaziu.info