Crapul trăieşte în ape dulci, bogate în vegetaţie. Corpul lui este alcătuit din cap, trunchi şi coadă.
Capul este turtit şi fără solzi. Cele două perechi de mustăţi de pe buza superioară servesc la pipăit. Ochii sunt rotunzi, fără pleoape, iar în spatele lor se află operculele. Căpăcelele de pe laturile capului se numesc opercule. Ele acoperă branhiile care sunt organe de respiraţie.
Trunchiul este turtit lateral şi are solzi rotunjiţi, care se acoperă unii pe alţii. Glandele din piele secretă mucus, de aceea peştele este alunecos.
Pe laturile corpului se află linia laterală cu ajutorul căreia peştele simte curenţii şi obstacolele din apă.
Pe trunchi se află înotătoarele perechi: pectorale şi abdominale, iar cele neperechi sunt: dorsală, anală, codală. Crapul înoată prin mişcările ondulatorii produse de musculatura trunchiului şi a cozii, cu care loveşte apa, la stânga şi la dreapta, împingând corpul înainte. Înaintarea este favorizată şi de forma hidrodinamică a corpului, dar şi de mucusul care îl acoperă.
Înotătoarele perechi servesc drept cârmă, iar cele neperechi pentru echilibru şi mai puţin pentru înaintare.
Pentru înot crapul foloseşte vezica înotătoare situată sub coloana vertrebrală. Vezica are două compartimente, este legată printr-un tub de faringe şi se umple cu un gaz, numit azot. În funcţie de cantitatea de gaz din vezică peştele înoată la adâncimi diferite.
Crapul se hrăneşte cu animale mici şi plante din apă. Este omnivor. Hrana trece din apă în cavitatea buco-faringiană, printr-un esofag scurt şi ajunge în intestin, care se deschide la exterior prin orificiul anal. Stomacul nu este diferenţiat.
Respiraţia se face cu ajutorul branhiilor, ca nişte lame, bine vascularizate aşezate în camerele branhiale. În inspiraţie, când apa scaldă branhiile şi au loc schimburile de gaze, operculele sunt închise. În expiraţie, operculele se ridică şi apa cu dioxid de carbon iese din camerele branhiale.
Inima are două camere: un atriu şi un ventricul. Vasele de sânge sunt: arterele, capilarele şi venele. Sângele oxigenat nu se amestecă cu cel neoxigenat. Circulaţia sângelui şi organele de excreţie sunt mai simple ca la iepure.
La crap există sexe separate. Masculii au testicule, iar femelele ovare. Celulele sexuale sunt eliminate prin orificiul genital aşezat lângă orificiul anal. Femelele depun ouăle (icrele) în apă, iar masculii depun peste ele lapţii. Fecundaţia are loc în apă şi se numeşte fecundaţie externă. Din ouă fecundate ies puii.
Temperatura corpului la peşti este variabilă. Iarna peştii stau în amorţire pe fundul apei până primăvara. Forma corpului, aşezarea solzilor, mucusul, înotătoarele, linia laterală, vezica înotătoare şi respiraţia branhială sunt adaptări la mediul acvatic.
În apele dulci trăiesc şi peştii răpitori, ca: ştiuca, bibanul, şalăul, somonul şi păstrăvul.