Alogen – care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care se află.
Carpatic – referitor la sistemul Munţilor Carpaţi; prin carpatică se înţelege că în alcătuirea reliefului o componentă majoră sunt Carpaţii.
Danubian – referitor la Dunăre, ţările danubiene sunt cele traversate de Dunăre.
Pontic – referitor la Marea Neagră, denumită în scrierile din trecut Pontul Euxin; ţările pontice sunt deci cele care au ţărm la Marea Neagră.
Spaţiu Carpato-Danubiano-Pontic – subdiviziune a spaţiului geografic european care cuprinde, în acelaşi timp, toate cele trei componente.
Relief – totalitatea denivelărilor suprafeţei terestre care redau forma exactă a acesteia.
Formă de relief – reprezintă înfăţişarea concretă a suprafeţei terestre, pentru întinderi mici şi mijlocii, cu o anumită omogenitate a aspectului, a alcătuirii geologice şi a factorilor modelării care au determinat-o.
Tip de relief – reprezintă o familie de forme de relief datorate unui element determinant; gheaţa pentru relieful glaciar, râul pentru relieful fluvial etc.
Treaptă de relief – o asociere altimetrică a denivelărilor scoarţei terestre, pe anumite intervale, considerate de obicei astfel: 0-200 m pentru câmpii, 200-800 (1000 m) pentru dealuri şi podişuri, peste 800 (1000 m) pentru munţi; există desigur şi abateri de la aceste valori.
Unitate de relief – întindere relativ bine delimitată de alte regiuni înconjurătoare, cu un ansamblu de forme de relief care sunt asociate spaţial, teritorial.