Dicţionar geografie [glaciaţiune, hercinici, orogeneză, fliş, gresii, defileu, glaciar]

Glaciaţiune – fenomen terestru complex, predominant climatic, de transformare a mediului înconjurător; în timpul glaciaţiunii, la latitudini temperate şi reci clima s-a răcit foarte mult, extinzându-se suprafaţa ocupată de gheţari (în munţi şi în zonele polare).

Munţi hercinici – munţii formaţi în timpul orogenezei hercinice (în ţara noastră partea de nord a Podişului Dobrogei – Munţii Măcinului – este formată în timpul orogenezei hercinice).

Orogeneză – fenomen de cutare şi ridicare a scoarţei terestre.

Con vulcanic – formă de relief, asemănătoare figurii geometrice de con, construită printr-o activitate vulcanică.

Crater vulcanic – formă de relief aproape circulară care localizează o erupţie vulcanică.

Depresiuni intramontane – depresiuni situate în interiorul munţilor şi înconjurate din toate părţile de aceştia.

Fliş – formaţiune geologică specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate.

Gresii – roci sedimentare cimentate provenite din transformarea în timp a unor acumulări de nisipuri (gresiile sunt predominante în partea de est a Carpaţilor Orientali).

Trecătoare (pas) – porţiune mai joasă a reliefului care face legătura între două regiuni sau unităţi apropiate, mai joase, peste o culme muntoasă sau deluroasă.

Culoar – spaţiu depresionar alungit, bine delimitat de regiunile înconjurătoare (de ex: Culoarul Oraştiei, Culoarul Timiş-Cerna, Culoarul Rucăr-Bran).

Defileu – culoar relativ îngust, traversat longitudinal de un râu (de ex: defileul Jiului – Lainici, defileul Oltului – Turnu Roşu-Cozia).

Glaciar – referitor la glaciaţiune; relief glaciar – relief creat de gheţari; lac glaciar – lac a cărui apă este acumulată într-un circ glaciar.

Vale transversală – vale care traversează o unitate de relief mai înaltă (formată din roci mai dure) între două unităţi mai joase (formate din roci mai moi) (de ex: văile Oltului şi Jiului.)