Dicţionar Istorie [memorie colectivă, cultură arheologică, cultură de prund, Calcolitic, preistorie]

Piemont – formă de relief formată din pante largi, aşezate la picioarele unui masiv muntos (din limba franceză: pied = picior; mont = munte).

Statistică – disciplina ştiinţifică care are ca scop studierea unor fenomene din natură sau din societate, prezentate în date numerice, centralizate şi sistematizate, folosind metode proprii de descriere şi analiză.

Identitate – din punct de vedere obiectiv, starea unei entităţi de a fi ceea ce este, păstrându-şi în acelaşi timp caracteristicile fundamentale, care-i conferă individualitate; din punct de vedere subiectiv, conştientizarea apartenenţei la un grup social, politic, religios, etnic etc., bazată pe un sentiment de comunitate (geografică, lingvistică, culturală etc.) şi care antrenează anumite comportamente specifice.

Identitate naţională – conştientizarea individuală şi colectivă a apartenenţei la o naţiune.

Memorie colectivă – activitate biologică şi mentală, care permite reţinerea experienţelor anterioare trăite de o colectivitate, de un popor.

Patrimoniu – ansamblul bunurilor materiale şi spirituale care aparţin unui popor sau unei persoane, care se lăsă moştenire urmaşilor.

Cultură arheologică – ansamblul vestigiilor vieţii materiale şi spirituale provenite dintr-o anumită epocă şi o anumită zonă geografică, vestigii (ceramică, unelte, arme, ritualuri funerare etc.) prezentând anumite caracteristici comune.

Cultură de prund – cea mai veche cultură din paleolitic, în care pietrele de râu rotunjite erau prelucrate prin cioplire.

Calcolitic – epocă preistorică în care uneltele şi armele din piatră coexistă cu obiectele confecţionate din aramă (în limba greacă: chalkos = aramă şi lithos = piatră).

Incineraţie – ritual funerar care constă în arderea morţilor.

Preistorie – epoca cea mai veche din istoria umanităţii, de la originea omului până la apariţia primelor documente scrise.