Statele medievale din occidentul Europei
În secolelele XI – XV, lumea creştină a cunoscut transformări importante atât pe plan economic şi social, cât şi pe plan politic.
În această perioadă, în unele ţări europene s-a desfăşurat procesul de centralizare politică şi unificare statală.
Datorită unor condiţii specifice, în zone precum cea germanică sau Italia, se va menţine pe durata întregului Ev Mediu fărâmiţarea statală.
Statele medievale din estul Europei
În statele din centrul, sud-estul şi răsăritul Europei, adâncirea procesului de feudalizare (secolele XI-XII) a avut drept urmare slăbirea puterii regale, ca în Ungaria, sau a fost însoţită de fărâmiţare politică, precum în Cehia, Polonia sau Rusia Kieveană.
În aceste ţări, procesul de centralizare s-a desfăşurat între secolele XIII-XV, în condiţiile luptei Ungariei contra turcilor, a Cehiei şi Poloniei contra expansiunii germanice şi a Rusiei împotriva dominaţiei tătare.
Formarea statelor medievale româneşti
Formarea statelor medievale româneşti s-a realizat prin unirea vechilor formaţiuni politice atestate în secolele IX-XIV.
În Transilvania, cucerirea maghiară a dus la formarea unui voievodat autonom, sub suzeranitatea Ungariei.
Ţara Românească şi Moldova s-au constituit în cursul secolului al XIV-lea ca state independente.
Europa creştină şi Imperiul otoman
Decăderea Imperiului bizantin, slăbiciunea statelor din sud-estul Europei, dar şi puternica forţă militară a turcilor au permis extinderea treptată a graniţelor marelui Imperiu otoman în Europa.
Ţările Române, aflate în calea armatelor de ieniceri şi spahii, au opus o rezistenţă dârză invaziilor.
De-a lungul Evului Mediu, chiar dacă au plătit tribut Porţii, Ţara Românească şi Moldova şi-au păstrat, cu o autonomie treptat micşorată, organizarea statală proprie.