La despărţirea în silabe:
– o consoană între două vocale trece la silaba următoare.
– două consoane între două vocale trec, prima, la silaba dinainte şi, a doua, la silaba următoare;
– dacă în grupul de două consoane a doua este l sau r şi prima este b, c, d, f, g, h, p, t, v, despărţirea se face înaintea întregului grup.
– trei sau mai multe consoane între două vocale trec, prima, la silaba dinainte şi, celelalte, la silaba următoare;
– în cazul grupurilor lpt, mpt, mpţ, ncş, nct, ncţ, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua consoană din grup;
– două vocale alăturate trec, prima, la silaba dinainte şi, a doua, la silaba următoare.
– în cazul cuvintelor formate cu prefixe, se recomandă ca despărţirea să se facă după prefix.
– în cazul cuvintelor formate cu sufixe, se recomandă ca despărţirea să se facă înaintea sufixului, când acesta începe cu o consoană şi se adaugă unei rădăcini terminate într-un grup de consoane.
– în cazul cuvintelor formate prin compunere, se recomandă ca la despărţirea în silabe să se ţină seama de elementele componente.
Numele proprii româneşti se scriu în conformitate cu dorinţa purtătorilor şi uneori nu se pronunţă cum se scriu.
Numele proprii străine se scriu şi se pronunţă ca şi în limba din care provin.
Pentru scrierea şi pronunţarea corectă a numelor proprii, consultaţi dicţionarele ortografice şi ortoepice.
Pronunţarea neologismelor depinde de forma cuvintelor în limba din care sunt împrumutate.
Trebuie să se evite tendinţa fonetică din limba vorbită de a pronunţa i în loc de e, ă în loc de a, u în loc de o, în silabe neaccentuante.