Himenoptere
Albinele trăiesc în familii numeroase, de 10.000 – 50.000 de indivizi, adăpostite în stup. Într-o familie sunt 3 tipuri de albine: matca (regina), albine lucrătoare şi trântori, ducând o viaţă socială.
Albinele lucrătoare strâng nectarul florilor, care în guşă se amestecă cu salivă şi se transformă în miere. Mierea este depusă în cămăruţele hexagonale ale fagurelui de ceară. Albinele lucrătoare sunt cele mai numeroase şi îndeplinesc toate muncile în stup: curăţă stupul, hrănesc şi îngrijesc larvele şi matca, construiesc fagurii, apără familia de duşmani şi prepară mierea. Albinele lucrătoare trăiesc aproximativ 3 luni.
Matca este una singură într-un stup şi depune 2.000 – 3.000 de ouă pe zi. Ea trăieşte 5 ani.
Trântorii nu au ac. Într-o familie sunt câteva sute şi se împerechează cu matca. Toamna, albinele lucrătoare le rup aripile şi-i alungă din stup, pentru că se hrănesc cu miere.
Albina
Corpul albinei este gros şi păros. Capul poartă două antene subţire, îndoite în unghi drept, cu care miroase şi pipăie.
Între cei 2 ochi compuşi sunt 3 oceli sau ochi simpli aşezaţi în triunghi. Albina are vederea foarte bună.
Gura este înconjurată de aceleaşi piese ale aparatului bucal ca şi la cărăbuş. Cu mandibulele prelucrează ceara şi construieşte fagurii. Buza inferioară este alungită, păroasă şi formează un jgheab cu care linge şi suge nectarul din flori. Maxilele înconjoară limba. Aparatul bucal este adaptat pentru lins şi supt.
Pe torace există două perechi de aripi subţiri, trasparente, străbătute de nervuri, de unde denumirea de himenoptere (de la grec. himenos = membrană subţire; ptera = aripă). Cele două aripi de pe fiecare parte a toracelui, în timpul zborului se leagă printr-un mecanism numit „frână”. Datorită acestui mecanism, dar şi muşchilor puternici ai aripilor, albinele lucrătoare zboară câte 4 – 5 km, cu viteza de 30 km/oră, în căutarea nectarului.
Pe partea ventrală a celor 3 segmente ale toracelui se află 3 perechi de picioare articulate, terminate cu gheare. Pe perechea a 3-a de picioare, albina are periuţe şi coşuleţe sau paneraşe pentru strânsul polenului de pe corpul ei păros.
Pe partea inferioară a abdomenului se găsesc glandele cerii care secretă ceară sub forma unor solzi, pe care albina lucrătoare îi apucă cu ghearele ultimei perechi de picioare. Îi duce la gură, îi amestecă cu salivă, frământându-i cu mandibulele şi construieşte fagurii.
Ultimul segment al abdomenului poartă un ac veninos, pus în legătură cu o glandă cu venin. Cu acesta injectează mierea pentru a nu se altera.
Albina se apără cu acul, înţepând duşmanul. Veninul se scurge în rană producând usturime. Ultimul segment al abdomenului se rupe. Acul rămâne în pielea duşmanului, iar albina moare. Acul trebuie scos.
Albinele se înmulţesc prin ouă. Metamorfoza albinei este completă. Matca depune ouăle în celulele fagurelui de ceară.
În celulele mici depune ouă fecundate. După 4 zile ies larve mici, care sunt hrănite de albinele lucrătoare cu miere şi polen. Larvele se transformă în nimfe şi apoi în adulţi. Metamorfoza albinelor lucrătoare durează 21 de zile.
Ouăle nefecundate sunt depuse de matcă în celulele mijlocii. Din ele, ies trântorii şi metamorfoza durează 24 zile.
Din ouăle depuse în celulele mari, numite botci, ies larve care vor deveni mătci. Larvele sunt hrănite de albinele lucrătoare cu lăptişor de matcă. Metamorfoza durează 16 zile.
Când numărul albinelor este prea mare, matca bătrână cu o parte din albine părăsesc stupul, adică roiesc.
Albinele îşi fac provizii de miere pentru iarnă. Albinele iernează în stup, înghesuite, pentru a-şi asigura căldura necesară.
Ramura agriculturii care se ocupă cu creşterea albinelor se numeşte apicultură (de la numele albinei = Apis).
Caractere generale ale Himenopterelor
– Au două perechi de aripi membranoase.
– Aparatul bucal este adaptat pentru lins şi supt.
– Metamorfoza este completă.