1. Ce este interjecţia
Interjecţia este partea de vorbire care, folosită exclamativ, exprimă/reproduce:
a) stări sufleteşti;
b) îndemnuri;
c) sunete din natură.
De obicei, interjecţia nu are funcţie sintactică.
2. Ce exprimă interjecţiile
a) senzaţii;
b) stări sufleteşti;
c) acte de voinţă (îndemnuri, ordine).
3. Ce reproduc interjecţiile
a) sunete care imită zgomotele din natură (onomatopee).
4. Cum se folosesc interjectiile în comunicare
a) pentru a te adresa direct unei persoane;
– măi, mă, fă, bre (au acelaşi rol ca şi vocativul);
b) pentru a atrage atenţia cuiva asupra unui lucru.
– ia, iacă, iată, uite.
5. Punctuaţia interjecţiei
a) după interjecţie se pune virgulă sau semnul exclamării;
b) semnul exclamării pus după o interjecţie nu este considerat semn de punctuaţie finală, comunicarea putându-se continua cu literă mică.
6. Exemple de interjecţii
a) O, cât mă bucur că vine Paştele!
b) Uf, ce greu e!
c) Au, mă doare!
d) Vai, ce rău imi pare!
e) Ah, cât mă bucur!
f) Brrr! Ce frig!
g) Uş!
h) Miau!
i) Cucurigu!
j) Buf!
k) Ei! Aţi cumpărat iepuraşi de ciocolată?
l) Vai! am uitat cozonacul în cuptor!
Interjecţia, Punctuaţia interjecţiei, Exemple de interjecţii
