O nouă civilizaţie mediteraneană (Istoria Italiei)
Leagănul formării poporului roman
Peninsula Italică, punte de legătură între Europa şi Africa, desparte bazinul Mării Mediterane în două părţi, de apus şi de răsărit. Italia cuprinde, ca şi Grecia, o parte continentală în nord, o parte centrală, una sudică, şi insulele din apropierea ţărmurilor.
Italia continentală are ca graniţă nordică Munţii Alpi. Regiunea este străbătută de fluviile Pad şi Adige ale căror văi fertile au impus locuitorilor ca activitate principală agricultura.
Multă vreme această parte a Italiei antice a purtat denumirea de Galia cisalpină ca urmare a invadării ei de către gali şi numai târziu a intrat în stăpânirea romană.
În prelungire, se întinde Italia centrală, până în dreptul vulcanului Vezuviu.
Seminţiile care au contribuit la formarea civilizaţiei romane
La început, un amalgam de populaţii
Cei mai vechi locuitori cunoscuţi ai Italiei par a fi ligurii, populaţie autohtonă din zonele nordice.
Apoi, în câmpiile Italiei centrale şi de sud s-au aşezat cele trei mari seminţii care au contribuit la formarea civilizaţiei romane: italicii, etruscii şi grecii.
Italicii
Italicii făceau parte din marea familie a indo-europenilor şi se împărţeau în numeroase triburi, mulţi dintre ei vorbind limbi diferite.
Latinii erau aşezaţi în câmpia Latium, spre nord trăiau sabinii, iar în zonele de munte trăiau samnitii, vânjoşi, războinici şi îndrăzneţi.
Etruscii
Tot în Italia de mijloc locuiau, cam de prin secolul al VIII-lea i.H., etruscii. Ţinutul lor s-a numit Etruria, iar astăzi Toscana, căci latinii le mai spuneau şi tusci.
Grecii
Puterea etruscilor a început să decadă în momentul în care, în expansiunea lor, s-au ciocnit de coloniile greceşti din sud, atât de numeroase încât sudul Italiei şi Sicilia mai purtau numele de Grecia Mare.
Poporul roman
Din acest amalgam de populaţii se va ridica la un moment dat poporul roman, singurul ce va avea forţa de a uni sub o unică putere aceste seminţii cărora le va impune o singură limbă şi un singur mod de viaţă.