Metanul
Metanul este o substanţă compusă organică.
MCH4 = 16
1 mol CH4 = 16 g
Compoziţie
– calitativă: carbon, hidrogen;
– cantitativă:
a) raportul numărului de atomi: C : H = 1 : 4
b) raportul de masă: C : H = 12 : 4 = 3 : 1
c) compoziţia procentuală: 75% C; 25% H
Stare naturală
Gazul metan ia naştere în natură prin putrezirea resturilor de plante. El se degajă de pe fundul apelor stătătoare, al bălţilor, din care cauză se mai numeşte gaz de baltă. Metanul se mai degajă în minele de cărbuni.
Ştiaţi că… ?
– Metanul a fost descoperit de A. Volta, în 1778, în mâlul bălţilor.
– În 1936, la Târnăveni, se pare că în premieră mondială, începe fabricarea amoniacului folosind hidrogen obţinut din metan.
Proprietăţi fizice ale metanului
Metanul este un gaz fără culoare, fără miros, cu densitate de două ori mai mică decât a aerului, puţin solubil în apă. În gazele folosite la aragaz se introduce o substanţă conţinând sulf (mercaptan), cu un miros caracteristic, pentru a ne avertiza în cazul scurgerilor de gaze.
Proprietăţi chimice ale metanului
O proprietate chimică foarte importantă a metanului este aceea de a arde, ardere care se produce cu o mare degajare de căldură (reacţie puternic exotermă). Pe această reacţie se bazează folosirea CH4 drept combustibil.
CH4 + 2O2 = CO2 + 2H20 + Q (căldură)
Amestecul format din gaz metan şi aer este exploziv, fiind uneori cauza exploziilor care au loc în mine sau în încăperile unde, din neglijenţă, s-a lăsat conducta deschisă.
Un accent deosebit se pune pe chimizarea metanului, transformarea lui într-o serie de produşi cu mare importanţă practică.
Gazul metan este principala sursă de hidrogen pentru sinteza amoniacului. Din amoniac se fabrică îngrăşăminte azotoase.
Din gaz metan se obţine negrul de fum pentru industria cauciucului şi a cernelurilor tipografice
CH4 -> C + 2H2
şi formaldehida, o substanţă necesară industriei maselor plastice şi fibrelor sintetice.
Cea mai importantă întrebuinţare a gazului metan este legată de transformarea sa în acetilenă, prin încălzire la temperaturi înalte. Primul brevet din lume pentru această metodă de prelucrare chimică aparţine inginerului român Martin Banc.