Omonimele
Omonimele sunt cuvinte cu aceeaşi formă şi cu sens complet diferit.
Omonimele pot fi:
– părţi de vorbire identice
– părţi de vorbire diferite (omonime lexico-gramaticale).
Omofonele
Omofonele sunt cuvintele care se pronunţă la fel.
Omografele
Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel.
* Omonimele sunt obligatoriu omofone.
Omonimele pot fi:
– totale – când cele două cuvinte sunt identice în flexiune; leu – plural lei
– parţiale – când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune; colţ – plural colţi şi colţuri.
Exemple de cuvinte omonime
– lac de acumulare – lac de unghii
– bandă de magnetofon – bandă de hoţi.
Cuvintele polisemantice
Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri legate între ele.
Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt mai mult sau mai puţin apropiate, spre deosebire de sensurile omonimelor, care nu au între ele nici o legătură.
Exemple de cuvinte polisemantice
– la mine în baie – ţeava de la baie – plec la băi – fac o baie
– cuvântul polisemantic masă poate avea sensurile: obiect de mobilier, mâncare, bucate, dejun, prânz, cină, ospăţ, meseni, parte a zilei.
Unităţile frazeologice
Unităţile frazeologice sunt combinaţii stabile de două sau mai multe cuvinte, având sens unitar şi referindu-se la un singur aspect al realităţii.
Unităţile frazeologice sunt grupuri de cuvinte care se comportă ca o singură parte de vorbire. Aceste unităţi sunt denumite uneori şi locuţiuni sau expresii.
Unităţile frazeologice sunt, de multe ori, expresive, exprimând prin limbaj o stare afectivă.
Unităţile frazeologice pot fi:
– creaţii interne ale limbii române
– împrumuturi din alte limbi.
Exemple de unităţi frazeologice
– Bardul de la Mirceşti
– tobă de carte
– magna cum laude
– tête-à-tête
– slab de înger
– a strica orzul pe gâşte
– a umbla cu ocaua mică
– cap pătrat
– apă de colonie.
Formulele (Clişeele internaţionale)
Clişeele internaţionale sunt unităţi frazeologice care circulă în majoritatea limbilor şi au un caracter cultural.
În structura clişeelor internaţionale intră, de obicei, un nume propriu; ele au la bază întâmplări biblice, legende antice sau chiar fapte reale.
Exemple de clişee internaţionale
– arca lui Noe
– patul lui Procust
– turnul Babel
– sabia lui Damocles
– mărul lui Adam
– curriculum vitae
– mea culpa
– modus vivendi
– stricto sensu.