Oxigenul

Oxigen

Simbol chimic: O

Masa atomică: 16
– 1 mol O = 16 g; conţine 6,023 • 20²³ atomi O.

Formula chimică: O₂

M_{O2 = 32}
– 1 mol O₂ = 32 g; conţine 6,023 • 20²³ molecule O₂

Oxigenul în stare naturală

Oxigenul este cel mai răspândit element de pe Pământ (49%).

Se găseşte liber în aerul atmosferic (21%).

Sub formă de compuşi se găseşte atât în apă, oxizi, săruri ale acizilor oxigenaţi, minerale şi roci, cât şi în organismele animale şi vegetale.

Obţinerea Oxigenului

Oxigenul se obţine prin distilarea aerului lichid, prin electroliza apei, prin descompunerea termică (încălzire) a unor compuşi oxigenaţi.

Ştiaţi că… ?

– Oxigenul a fost obţinut, în anul 1771, de J. Priestley.
– În anul 1776, A.L. Lavoisier stabileşte faptul că oxigenul este unul dintre principalii componenţi ai aerului atmosferic.

Utilizări ale oxigenului

Oxigenul este utilizat în medicină, aparate autonome pt. scufundări, motoare-rachetă, tăierea şi sudarea metalelor, obţinerea oţelului etc.

Proprietăţi fizice ale oxigenului

Oxigenul este un gaz fără culoare, fără miros, cu densitatea mai mare decât a aerului (ρ_O2 = 1,4289 g/L).

Se lichefiază la -183°C.

Se dizolvă puţin în apă, făcând posibilă viaţa plantelor şi animalelor acvatice.

Proprietăţi chimice ale oxigenului

Aproape toate elementele se combină direct cu oxigenul (reacţii de oxidare), formând oxizi.

Se disting oxidări lente, care se petrec la temperatura mediului înconjurător, cu viteză mică, şi combinări energice cu oxigenul, numite oxidări vii (arderi), care au loc cu degajare mare de lumină şi căldură.

Exemple de oxidări lente

– ruginirea fierului
– coclirea vaselor de cupru în aer umed
– râncezirea grăsimilor
– respiraţia organismelor vii.