Preistoria
– este cea mai îndepărtată şi cea mai îndelungată epocă din istoria omenirii;
– se mai numeşte şi epoca străveche sau primitivă;
– se împarte în două perioade mai mici: epoca pietrei şi epoca metalelor;
– a început odată cu apariţia omului îndemânatic (Homo habilis), adică a primului făuritor de unelte şi arme;
– s-a încheiat atunci când au apărut primele state şi prima scriere.
Cronologia preistoriei
2.500.000 î.H. – mil. al IV-lea î.H.
Epoca pietrei
Omul era simplu culegător şi vânător, nu-şi prepara hrana, era nomad, migrator, îmbrăcat sumar şi se adăpostea în păduri, scorburi, grote sau peşteri.
După descoperirea focului şi în urma unor invenţii (unelte, arme, bărci), viaţa omului s-a uşurat şi au apărut noi îndeletniciri (păstoritul, agricultura, olăritul, torsul, ţesutul). Sunt construite apoi colibe şi locuinţe lacustre.
Oamenii din nomazi au devenit sedentari în aşezări stabile, permanente. Dezvoltarea creierului şi nevoia de comunicare a dus la apariţia vorbirii.
Formele de comunitate umană
– cete de vânătoare;
– ginţi (gintă = familie mare ce cuprindea toţi urmaşii unui strămoş comun);
– triburi (trib = mai multe ginţi la un loc).
Bunurile
– armele, uneltele, prăzile şi recolta, aparţineau tuturor şi se împărţeau în mod egal.
Epoca metalelor
Omul deprinde un meştesug nou: obţinerea metalelor din minereuri.
Armele (săbii, suliţe, săgeţi) şi uneltele (seceri, coase, topoare, pluguri) sunt acum realizate din metale (aramă sau cupru, bronz, fier).
Metalele preţioase sunt utilizate pentru podoabe şi obiecte de lux.
Apare comerţul (troc), se dezvoltă transporturile pe uscat şi pe apă, creşte populaţia, apar războaiele şi nevoia de apărare.
Bunurile nu mai aparţin tuturor, ci au devenit proprietate personală (recoltă, animale, unelte, arme, podoabe).
Prizonierii de război sunt transformaţi în sclavi. Societatea primitivă a fost treptat înlocuită cu societatea sclavagistă, în care existau stări sociale, proprietatea privată, iar oamenii trăiau organizaţi în state.
Viata spirituală
Omul primitiv nu avea o religie, el credea că natura şi viaţa sunt dominate de duhuri, bune sau rele, care îl pot ajuta sau îl pot distruge. El încerca să înduplece aceste spirite prin magie.
Ulterior au apărut culte religioase (al fertilităţii, al fecundităţii, culte solare). Sunt confecţionate statuete antropomorfe sau zoomorfe, reprezentând duhuri şi ritualuri magice.
Scrierea nu exista încă, iar nivelul cunoştinţelor ştiinţifice era foarte redus.