Sulful
Simbol chimic: S (sulf)
Masa atomică: 32
1 mol S = 32 g; conţine 6,023 • 1023 atomi S
Starea naturală a sulfului
Sulful se găseşte în cantitate însemnată în stare liberă, sub formă de zăcăminte atât în subteran, cât şi la suprafaţa scoarţei terestre.
El există în natură şi sub formă de compuşi: H2S, SO2, CaSO4, MgSO4, FeCuS2 (calcopirită), FeS2 (pirită), ZnS (blendă), PbS (galenă), unele substanţe organice etc.
Stiaţi că… ?
Amestecul de clorat de potasiu, cărbune şi sulf se foloseşte la fabricarea chibriturilor şi a artificiilor.
Datorită mirosului său neplăcut, sulful se mai numeşte şi pucioasă.
Portivit Bibliei, oraşele Sodoma şi Gomora au fost distruse de o ploaie de sulf (provocată probabil de o erupţie vulcanică).
Utilizări ale sulfului
– fabricarea acidului sulfuric
– vulcanizarea cauciucului
– medicamente
– fabricarea chibriturilor
– artificii
– praf de puşcă.
Proprietăţi fizice ale sulfului
– Sulful este o substanţă solidă, cristalizată, de culoare galbenă.
– Este casant.
– Are miros caracteristic, neplăcut.
– Este insolubil în apă, dar solubil în sulfura de carbon.
– Nu este bun conducător de căldură şi electricitate.
Proprietăţi chimice ale sulfului
Observaţie: în mod obişnuit, în ecuaţiile chimice nu se foloseşte formula chimică reală, S8, ci S.
Reacţia sulfului cu hidrogenul
H2 + S = H2S (acid sulfhidric)
Arderea sulfului
Ardeţi puţin sulf într-o lingură de ars. Sulful arde, formându-se SO2:
S + O2 = SO2 (dioxid de sulf)
Introduceţi apoi repede lingura într-un pahar Erlenmeyer în care se găseşte puţină apă cu turnesol. SO2 se combină cu apa şi rezultă un acid (H2SO3), care înroşeşte turnesolul:
H2O + SO2 ↔ H2SO3 (acid sulfuros)
S → SO2 → H2SO3
Combinarea sulfului cu metalele
Frecaţi o monedă din argint cu praf de sulf aflat pe o cârpă umedă. Sulful reacţionează cu metalele, formând sulfuri:
2Ag + S = Ag2S (sulfură de argint)
Fe + S = FeS (sulfură de fier)
2Al + 3S = Al2S3 (sulfură de aluminiu)