Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însuşirea unui obiect. El se foloseşte pentru a descrie sau pentru a exprima o părere despre cineva sau despre ceva.
Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral). Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat (frumos, frumoși, frumoasă, frumoase).
Exemple de adjective
– frumoasă, roşcată, leneş, deştept, repede.
Clasificarea adjectivelor
După origine adjectivele sunt:
– propriu-zise (bun, mare, roz)
– provenite din alte părţi de vorbire (învăţat, tremurândă).
După forma flexionară adjectivele sunt:
– variabile – când îşi modifică forma în vorbire (bun, bună)
– invariabile – când nu îşi modifică forma în vorbire (gri, eficace, feroce).
Funcţia sintactică
Adjectivul are funcţie sinctactică de:
– atribut adjectival (Pisica harnică prinde şoareci)
– nume predicativ (Pisica este harnică).
Locul adjectivului
Adjectivul poate sta înainte sau după substantivul determinat (maşina frumoasă, frumoasa maşină).
Când adjectivul stă înaintea substantivului, preia de la acesta articolul hotărât.
Prefixul ne- formează antonime.
Sunt derivate cu prefixe verbele şi nu adjectivele provenite din participiu.
Adjectivele devin substantive prin articulare.
Unele adjective sunt formate prin derivare cu sufixe adjectivale: amarnic, bărbătesc, cărămiziu, darnic, domnesc, fermecător, fumuriu, gălbui, lemnos, primăvăratic, răbdător.